Ministrului Justitiei, domnul Catalin Marian Predoiu
Procurorului General al Romaniei, doamna Laura Codruta Kovesi
Cu privire la Rezolutia nr.426/VIII-1/2009 din dosarul nr. 175/P/2008 privind evenimentele din 13-15 iunie 1990 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Noi, reprezentanti ai Victimelor Mineriadei din iunie 1990, ne adresam Excelentelor voastre, garanti ai actului de Justitie din Romania, excedati, scarbiti si jigniti de profilul actual al Justitiei romanesti, care si-a dat masura deplina prin Rezolutia procurorilor in cazul Ion Iliescu si al complicilor sai, vinovati de Represiunea din iunie 1990.
Astazi, 18 iunie 2009, procurorii Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au dispus, prin rezolutia din dosarul nr. 175/P/2008 privind evenimentele din 13-15 iunie 1990, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor din dosarul Mineriadei, intre care se afla marea majoritatea complicilor si acolitilor lui Ion Iliescu, de la Petre Roman, Virgil Magureanu la Chitac, Cico Dumitrescu, Diamandescu, Stanculescu etc.
Procurorii civili pretind ca Iliescu Ion este nevinovat – „sub aspectul savarsirii infractiunilor de propaganda pentru razboi (intrucat lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii), genocid (intrucat fapta nu exista), tratamente neomenoase (lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii), complicitate la tortura (intrucat fapta nu era prevazuta de legea penala la momentul savarsirii acestora)”.
Consideram aceasta Rezolutie drept o forma grava de coruptie a Justitiei romane, direct implicata in salvarea lui Ion Iliescu si a acolitilor sai de raspunderea penala in cazul Mineriadei din 1990. Au trecut 19 ani si consideram ca se intrunesc elementele de tergiversare a rezolvarii dosarelor represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990). Va rugam sa luati act de incercarile repetate de musamalizare a Dosarului Mineriadei iunie 1990 realizate de reprezentantii Justitiei Romane in scopul protejarii vinovatilor represiunii din iunie 1990.
In urma Mineriadei din iunie 1990 a rezultat un numar de 756 de raniti, peste 1300 de bucuresteni batuti si retinuti abuziv (intre 2 si 60 de zile), 4 morti prin impuscare, 18 raniti prin impuscare recunoscuti oficial, in realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea in urma loviturilor primite in cap si in alte parti vitale, lovituri primite de la mineri in 14-16 iunie.
In data de 18.02.1997, ca urmare a plangerii penale colective depusa de Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania, s-a format “Dosarul Mineriadei iunie 1990” cu nr. 5358/P/1997. Deoarece dosarul cuprindea civili si militari, s-a mai depus o Plangere Penala impotriva civililor vinovati de represiunea din iunie 1990, in aprilie, dosar nr. 12375/P/1997, pentru urgentarea cercetarilor.
Initial, dosarele au fost repartizate catre Sectia Civila a Parchetului General, insa au fost declinate catre Sectia Militara din Parchetul General. S-au comasat dosarele 5358/P/1997 si 12375/P/1997 formandu-se dosarul unic cu nr. 160/P/1997.
Procurorul militar Dan Voinea a impartit Dosarul 160/P/1997 in 4 dosare si anume: dosarul 74/P/1998 ; 75/P/1998 ; 76/P/1998 ; 77/P/1998:
1. Dosarul Penal 74/P/1998 privind uciderile prin impuscare ale victimelor: Lepadatu Mitrita, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghe, Drumea Dragos si a altor 18 raniti prin impuscare.
2. Dosarul Penal 75/P/1998 privind faptele unor persoane cu responsabilitati de stat, ce se presupune ca au dispus sau acceptat ca la solutiunile de restabilire a ordinii publice sa participe, alaturi de organele abilitate, si unele categorii ale populatiei civile (in special mineri), desi legea si Constitutia nu permiteau asemenea cooperari.
3. Dosarul Penal 76/P/1998 privind verificarea legalitatii statelor de plata intocmite la nivelul exploatarilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului pe perioada cat minerii s-au aflat in Capitala.
4. Dosarul Penal 77/P/1998 privind sesizarea Asociatiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania, din care rezulta ca numarul victimelor ucise este mult mai mare decat cel comunicat oficial, respectiv 100 – 160 in loc de 6.
Ulterior, aceste dosare au capatat trasee din ce in ce mai tenebroase, ramanand, anul trecut, in curs de cercetare la sectia de urmarire penala si criminalistica, dosarele nr.1122/P/2007 si nr. 175/P/2008 formate din resturile dosarelor de mai sus, disjunse si fragmentate pana la aneantizare. In ceea ce priveste dosarul nr.1122/P/2007 procurorii au emis deja un NUP, la data de 10 octombrie 2008, pe care l-am contestat in instanta, iar acum avem aceeasi situatie si in cazul celui de-al doilea dosar cu nr. 175/P/2008.
Am adus, in urma cu un an, la cunostinta Presedintiei, Ministerului Justitiei si Parchetului General, intr-o forma sintetica, istoricul acestui Dosar, fragmentarile sale, datele principale si informatiile de substanta juridical, considerand ca Excelentele voastre sunteti ultima resursa de salvare a credibilitatii Statului Roman.
In nenumarate randuri ne-am adresat Excelentelor voastre, in vederea sustinerii actului de justitie in cazul acestui dosar cheie al Justitiei romanesti, care a fost tergiversat, musamalizat si mistificat vreme de mai bine de un deceniu, dupa cum stiti prea bine si Excelentele voastre. Situatia acestui Dosar, malversatiunile, presiunile si manevrele efectuate de reprezentanti de varf ai statului roman, implicati direct, au aruncat o pata rusinoasa asupra credibilitatii Romaniei ca stat de drept.
V-am adresat numeroase memorii si plangeri cu privire la represiunea din iunie 1990 cuprinsa in ,,Dosarul Mineriadei iunie 1990”, v-am precizat si completat date care au conturat clar istoricul acestui Dosar, in vederea sprijinirii eforturilor de aflare a adevarului si pedepsire a vinovatilor, in interesul dreptatii, adevarului, Justitiei si al victimelor.
Am incercat, prin toate mijloace legale, sa ne aducem contributia in vederea deslusirii itelor acestui controversat episod al Justitiei romanesti. Timp de un deceniu si jumatate ne-am adresat tuturor responsabililor Justitiei, la toate nivelele de autoritate.
Am pus la dispozitia procurorilor, de-a lungul anilor, toate probele si datele necesare procesului juridic. Am adus la cunostinta opiniei publice, sistematic, prin toate canalele media la care am avut acces, elementele acestui dosar, informatii relevante cu privire la vinovati. Am epuizat toate formele imaginabile de protest legal (inclusiv greva foamei) fata de institutiile implicate in tergiversarea Dosarului.
Cunoastem implicatiile majore ale acestui Dosar si inferentele politice ce privesc acest caz. S-au executat adevarate operatiuni de intoxicare si dezinformare a opiniei publice, in care s-au intrebuintat resurse dintre cele mai diverse, inclusiv cu concursul unor reprezentanti de varf ai Statului din Justitie si din alte institutii.
Intentionam, ca reprezentanti legali ai victimelor represiunii ordonata de Ion Iliescu si acolitii sai, sa chemam Statul Roman in judecata in fata forurilor europene si internationale. Va aducem la cunostinta, Excelentelor, in modul cel mai ferm, ca actiunea noastra juridica impotriva Statului Roman nu urmareste culpabilizarea Romaniei in fata forurilor internationale si acuzarea grosso modo a reprezentantilor statului roman ci tocmai eliberarea Romaniei de aceasta grea povara a elementelor corupte din Parchet si sistemul politic.
Reteaua de complicitati a unor personaje vinovate de crime impotriva umanitatii (imprescriptibile), instigare la razboi civil, de grave actiuni impotriva cetatenilor romani, poate fi scoasa la iveala si poate fi expusa prin actiunea noastra juridica, la nivelul Tribunalului Penal International.
Anul trecut, intr-un interviu acordat BBC in data de 13.06.2008, Presedintele Romaniei Traian Basescu a declarat “ca forta celor implicati in mineriada din iunie 1990 de a controla Justitia explica lipsa de condamnari in acest caz. Voi sustine public intotdeauna nevoia de aflare a adevarului pentru mineriada din 13-15 iunie, precum si pentru revolutie”.
Doamna procuror general Laura Codruta Kovesi ne-a asigurat, in repetate randuri, ca Dosarul Mineriadei va fi rezolvat “cu celeritate”, iar ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, ne-a garantat personal, in calitate de fost membru al Ligii Studentilor, ca va avea grija ca acest Dosar sa fie finalizat.
Domnul presedinte nu ne-a garantat nimic, dar ne-a adus la cunostinta ca va face totul pentru “aflarea adevarului”, adevar pe care noi il cunoastem inaintea altora, deoarece am trait pe pielea noastra “evenimentele”.
Intelegem acum cu totii, abia acum, in ce sens s-a gandit “finalizarea”…
Mai mult, pe langa aceasta “finalizare” reusita de procurori, asistam, mai nou, la eforturi mistificatoare, de “preluare” si “prelucrare” a temei Mineriadei depuse de personaje care se legitimeaza utilizand numele presedintelui Romaniei, personaje cu rol comisarial, ca Vladimir Tismaneanu, Sorin Iliesiu, ferventi sustinatori ai generalului Dan Voinea, unul dintre factorii cheie ai matrasirii Dosarului Mineriadei, angajat recent in subordinea premierului PDL Emil Boc, pe langa secretarul de stat (liberal!) Marius Oprea, tzutzarul premierului de trista amintire Calin Popescu Tariceanu.
Eforturilor comisarilor Tismaneanu si Iliesiu li s-a adaugat sustinerea lui Valeriu Stoica, fostul ministru al Justitiei din perioada Conventiei Democrate a lui Emil Constantinescu – cel care l-a proptit pe generalul Dan Voinea in pozitia de control asupra Dosarului Mineriadei, cu rezultatele cunoscute deja.
Culmea, maleficul Dan Voinea a fost dat afara din Justitia militara tocmai de Excelentele voastre, printre altele “pentru tergiversarea si musamalizarea Dosarului Mineriadei”, pentru a cita din spusele doamnei procuror general.
Treaba inceputa de generalul Voinea a fost acum dusa la bun sfarsit de procurorii “civili”, exact in momentul simbolic al implinirii a 19 ani de la evenimentele sangeroase, care ne-au transformat pe noi in victime si pe Dvs. in oameni politici.
La apropierea pragului celor doua decenii de cand poporul roman s-a ales cu o infamanta eticheta, de “stupid people”, aplicata de superiorul lui Ion Iliescu, fostul cadru NKVD, Silviu Brucan (renuvelat in postura de fondator al GDS), constatam, cu tristete, ca ni se potriveste pe deplin, mai ales noua, victimelor care am crezut in Dvs, sictirul batranului bolsevic.
Sictirul a ajuns insa sa ne stigmatizeze prin contributia autoritatilor statului – pe care il reprezentati, Excelentele voastre, la varf.
Va multumim, in numele victimelor, ca v-ati batut joc de noi cu atat iscusinta si va uram sa aveti parte de exact aceeasi traseu (mai exact dara) care va ramane si dupa Ion Iliescu, in constiinta generatiilor viitoare.
Cu inalta consideratie
Presedinte A.V.M.R.
Viorel Ene
subscriu si urmatoarele organizatii, formate din membri fondatori ai Pietei Universitatii:
Anul 2008 a consemnat o serie de abuzuri fără precedent în ultimii ani, comise de autorităţi cu prilejul summitului NATO, desfăşurat la Bucureşti între 2 şi 4 aprilie: cetăţeni ai Uniunii Europene cărora nu li s-a permis accesul în ţară, zeci de tineri privaţi de libertate şi bătuţi de forţele de ordine fără nici un motiv, cetăţeni ridicaţi de pe stradă şi duşi la secţiile de poliţie pentru că purtau însemne considerate suspecte de poliţişti, politicieni de rang înalt care au aplaudat aceste abuzuri şi o presă care a pregătit terenul pentru aceste abuzuri, făcând jocul autorităţilor prin publicarea unor articole panicarde şi dezinformate ce asociau toţi protestatarii cu extremismul şi violenţa.
S-a înregistrat un număr destul de mare de ameninţări şi agresiuni împotriva jurnaliştilor, mai ales cu ocazia evenimentelor electorale, sportive sau în preajma unor procese cu impact. În multe cazuri, poliţiştii sau jandarmii prezenţi au asistat fără să intervină la agresiunile împotriva jurnaliştilor. Prea puţine investigaţii ale autorităţilor au indicat sau pedepsit vinovaţii în astfel de cazuri.
Un fapt alarmant este că sunt în continuare înregistrate foarte multe astfel de incidente ce au ca autori persoane publice, politicieni sau reprezenanţi ai unor instituţii importante din stat, inclusiv capi ai unor servicii de informaţii. Din păcate, nu au existat reacţii de condamnare a acestor fapte din partea instituţiilor respective sau a mediului politic. Personalităţi politice au continuat să târască în instanţă jurnalişti. Este vorba chiar de preşedintele ţării, de primari (vezi primarul Radu Mazăre din Constanţa), parlamentari sau reprezentanţi ai unor companii de stat.
”Este şi un element de politic, uşor propagandistic, în spatele acestei petreceri, nu putem să ne minţim. Este un element, în care partidul încearcă să facă o manifestare, prin care să se facă mai atractiv pentru cetăţeni. Nu am ţinut un discurs, pentru că nu am vrut să politizez excesiv acest eveniment”, a spus preşedintele PSD pentru Realitatea TV.
Trecand peste faptul ca vorbele rostite de Mircea Geoana demonstreaza ca acesta are in arsenalul personal un lexic format din 85 de cuvinte, pornim de la imbulzeala de azi, terminata cu bataie, din Parcul Izvor, incercand sa ajungem la ce fel de 1 Mai traim noi astazi defapt. In resturile de capitalism, printre care ne desfasuram existenta tot mai complicata si haotica, indivizi obscuri precum Mircea Geoana si Marean Vanghele sunt prezente total insignifiante, butaforii de care ne agatam, pentru a realiza, uneori, interviuri telefonate, dominate de o toxica politicaly corectness, bazate pe faptul ca ne facem un set de intrebari si suntem capabili sa luam succesiv interviul de acelasi tip si lui Vanghelie, si lui Patapievici, si lui Carlos, Sacalul, si lui Osama bin Laden, si lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Ulterior, revenim in redactie, bem o tigara, fumam vreo doua-trei cafele espresso si ne gandim, ca robotii, ce alte miniinterviuri lipsite de orizont, nonconflictuale si telefonate vom mai face. Ziua de lucru trece, si inca una, si inca una, iar odata cu ele si viata noastra, terna, plata si lipsita de orizont.
1 Mai astazi inseamna ca unii dintre noi, in loc sa faca acest lucru, pe care il fac in restul zilelor lucratoare ale anului, ies in parc si (poate ca) reusesc sa nu se bata, atunci cand consuma un mic si galgaie o bere.
Cu gandul la ziua de luni, cand se vor intoarce la scarbici, unde este preferabil sa pleci capul si sa asculti bullshit-ul corporatist despre promovarea competentelor si responsabilitatea social, ca si gagaiala mincinoasa despre lucrul in echipa, sperand ca nu vei fi luat la ochi inca o zi in plus ca gandesti contrasistem.
Un sistem care seamana tot mai mult cu o dictatura a capitalului si a ticalosiei mascate in principialitate. Un sistem care striga despre sine ca este o democratie, cu pluralitate de idei si circulatia libera a acestora, neingradita, dar care in realitate devine tot mai mult precum sistemele dictatoriale din filmele science-fiction, corupt, jegos, lustruit, hipertehnologizat, clientelar si strivitor de personalitate umana.
Una peste alta, ma vad obligat, inainte sa dau Publish acestui post, sa adaug trei taguri anume. Trei taguri pe care acum zece-cincisprezece ani daca mi le sugerai iti aratam, cu degetul indreptat spre tampla, ca esti nebun: capitalism, minciuna, impostura. Acum insa sunt gata sa fac semnul acela al degetului care impusca tampla si zboara creierii.
In lungul sir al declaratiilor lui Adrian Nastase despre Traian Basescu, care defapt sunt declaratii in propriul sprijin, care defapt sunt declaratii despre el insusi (El Insusi – cum era supranumit tipul pe cand era prim-ministru, de catre jurnalistii acreditati pe Guvern), Nastase a incercat de multe ori sa fie aparent glumet si in realitate ironic, pentru a-si lua la misto adversarii politici.
Din cauza zeflemelei groase care a iesit din structura cerebrala sofisticata a acestui intelectual aparent subtire, au rezultat tot felul de fraze/gafe celebre, precum aia cu numaratul oualor, ori panseul notoriu prin lumea noastra, a presei, ca jurnalistii au poteci pe creier, precum si un lung sir de causticitati la adresa lui Traian Basescu.
In aceasta linie se inscrie acum declaratia lui Nasty, care s-ar dori impuscat, in urma unui decret dat de Traian Basescu. Ironia autovictimizatoare se intoarce ca un bumerang contra celui care a facut-o, pentru ca procesul la care fusese prezent Nastase era cel referitor la Dosarul Trofeul Calitatii. In acesta, este vorba despre faptul ca Adrian si-ar fi folosit influenta pentru a strange bani pentru partid, in campania electorala din anul 2004.
Caraghios este ca, asa cum il stim, Nasty este un mare vanator de mistreti. Probabil ca, in cosmarurile sale populate de Basescu, el este in blana unui mistret, alergand avan peste dealuri, urmarit de Baselu, care trage in el cu o pusca de vanatoare. Le urez vanatoare placuta amandurora.
<b>Traian Basescu</b>: “Nu am dorit să răspundem la atitudinile ostile de peste Prut, dar nu putem să tăcem la nesfârşit. România nu vrea să revendice drepturi asupra unor teritorii pierdute în trecut”.
“România a fost primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Moldova, în anul 1991 şi a fost primul stat care a stabilit relaţii diplomatice cu guvernul de la Chişinău, chiar dacă teritoriul Republicii Moldova a fost smuls din teritoriul României în trecut.
Trebuie să se ştie că valorile europene pe care le împărtăşeşte astăzi România ar trebui să se regăsească şi la Chişinău. Nu vom accepta ca românii să fie acuzaţi în Republica Moldova doar pentru că sunt români, şi nu vom accepta să fim culpabilizaţi fără motiv. România a sprijinit şi sprijină necondiţionat Republica Moldova”, a explicat şeful statului.
Băsescu: Violenţele de la Chişinău, provocate de cei ce deţin puterea
Traian Băsescu a spus că autorităţile de la Chişinău au permis accesul manifestanţilor în sediile instituţiilor statului şi că violenţele din Republica Moldova nu au servit protestatarilor sau opoziţiei politice, ci celor care le-au provocat şi le-au făcut posibile: cei care deţin puterea.
“Evenimentele de la Chişinău, unde autorităţile au permis accesul manifestanţilor în sediile principalelor instituţii ale statului, ridică semne importante de întrebare. Violenţele de acum o săptămână, inclusiv devastarea unor instituţii publice, nu au servit nici manifestanţilor, nici opoziţiei politice, ele au servit exclusiv celor care de fapt le-au provocat şi le-au făcut posibile, adică a celor care deţin acum puterea”, a declarat şeful statului, în faţa Parlamentului.
Băsescu a spus că responsabilitatea asigurării ordinii de drept revine conducerii de la Chişinău, dar că violenţa nu e o soluţie, impasul actual putând fi depăşit doar prin ajungerea la un acord asupra “redemarării procesului de democratizare”.
Identitatea naţională, falsificată
“Identitatea naţională a fost falsificată, iar România a fost acuzată pe nedrept de expansionalism şi imperialism. Cu toate acestea ne-am străduit să relansăm relaţiile bilaterale cu Republica Moldova”, a concluzionat preşedintele.
“În ultimele zile ni s-au adus acuzaţii nefondate inacceptabile şi ne-am confruntat cu atitudini fără precedent. Afirmaţiile autorităţilor din Republica Moldova arată rea-credinţă şi arată eşecul guvernării de peste Prut care vrea să împingă Republica Moldova înapoi în timp, spre comunism.
Am fost acuzaţi că cetăţenii Republicii Moldova au plătit taxele guvernului român, dar România nu a luat bani de la cetăţenii de peste Prut, şi nu au plătit niciodată viză. Mai mult, România nu a luat contramăsuri şi a păstrat libera trecere a cetăţenilor moldoveni. Suntem totuşi îngrijoraţi de represaliile care s-au dus împotriva mass-mediei şi modul brutal în care s-a încercat stoparea evenimentelor.
Cenzura şi utilizarea armelor împotriva cetăţenilor de-a lungul manifestaţiilor din ultimele zile constituie o crimă inacceptabilă, mai ales că au existat presiuni brutale faţă de cetăţenii români din Republica Moldova. În acest context, România are obligaţia să ceară o anchetă europeană faţă de abuzurile autorităţilor din Republica Moldova”, a spus Traian Băsescu.
Băsescu susţine modificarea legii cetăţeniei pentru moldoveni
“Vom continua să oferim acces nediscriminatoriu tuturor tinerilor din Republica Moldova care vor dori să studieze în România şi am cerut de urgenţă Guvernului să modifice legea cetăţeniei, pentru ca cetăţenii Republicii Moldova, care şi-au pierdut cetăţenia românească în mod abuziv să poată să revină în marea familie europeană, pentru că Republica Moldova nu mai poate fi izolată”, a explicat Băsescu.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat luni, după negocierile de la Cotroceni, că autorităţile de la Chişinău au lansat acuzaţii nefondate şi l-a acuzat pe Voronin că vrea să ridice o “cortină de fier” peste Prut.
“Vreau să ştiţi că am avut foarte multă răbdare cu privire la ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova, iar a răspunde peste gard preşedintelui Voronin ar însemna să intrăm în jocul preşedintelui Republicii Moldova. Ştiu că Voronin are tendinţa de a ridica o cortină de fier faţă de România, dar nu cred că trebuie să răspundem la fel, pentru că România va avea un comportament european”, a explicat preşedintele.
Acum, daca tot a plecat si Costica Valcea la DNA Pitesti cu masina procurorilor, este cazul ca, dupa principiul (enuntat de mine de curand) “un om mergea pe strada-ntr-un oras, si deodata i-a cazut in cap un meteorit, sigur in spatele afacerii este Traian Basescu”, sa punem o intrebare-ntrebatoare:
Intrebare 1: Cati jurnalisti sapa in acest moment, incercand sa faca legatura intre fratii Penescu si cineva din familia lui Traian Basescu?
Apoi inca una:
Intrebare 2: Nu cumva, de pilda, fratele presedintelui, Mircea Basescu, a folosit sau foloseste, pentru inghetata pe care o fabrica, zahar de la Pic, firma lui Cornel Penescu?
Pun aceste intrebari retorice si in mod evident atinse de parfumul absurdului, pentru ca astfel de evolutii abracadabrante merg in continuarea concluziilor zapacitoare, trimise apoi in ceata, care au fost trase la precedentele scandaluri.
Revin: sunt convins ca Basescu este in tot si in toate; in spatele arestarii lui Cornel Penescu, ambalator de zahar in Trivale, nu mai vorbesc.
De exemplu, era evident ca Traian Basescu, omul care ulterior chiar l-a aparat public pe Puiu Popoviciu, a fost cel care a comandat arestarea acestuia de catre Politie si anchetarea sa de catre DNA.
Cu atat mai mult cu cat Ioana Basescu, fata cea mare a presedintelui, are un apartament de lux cumparat in Baneasaviciu Park. Asta era legatura, e clar…
Cat despre Becali, iarasi implicarea prezidentiala este evidenta: Basescu i-a spus lui Daniel Morar sa-i instrumenteze un dosar lui Becali, mana-n mana cu clanul Geamanu, ca sa poata sa-l arunce pe acesta-n puscarie, sa-l victimizeze, sa-i creasca popularitatea, acesta sa iasa europarlamentar, apoi sa candideze la Presedintie si sa fie contracandidatul sau!
Pe care sa-l bata, nu? Ce simplu era! Ca sa nu mai vorbim despre prietenia si scarpinarea reciproca pe spate dintre Becali si Penescu. E clar, dom’ne, si aici este tot mana lui Traian Basescu, acest dictator, care ne mananca sufletul si care este o amenintare la adresa democratiei.
Cand ma uit la bietul Vladimir Voronin de astazi, ma gandesc la ultimele zile / saptamani / luni ale lui Ceausescu. Diferenta este ca pe Ceausescu il lasase Kremlinul singur inca din anul 1987, iar pe Voronin (pare-se) nu l-a lasat nici acum din brate.
Nu-i bai. Nici pe Shevardnadze nu-l lasase din brate, si totusi a plecat de la putere. In Ucraina, plictisitorul Viktor Ianukovich este sustinut de Moscova si acum. Si totusi este in opozitie, cu tot cu partidul sau rusofon.
Indiferent daca Voronin va cadea acum sau peste trei luni, ori poate peste trei ani, sunt pasi clari spre momentul caderii acestuia. Faptul ca vechiul agent al Kremlinului a inchis granitele, cel ca a introdus vizele pentru romani, dar si se pregateste sa decreteze starea de urgenta, precum si sa declanseze represiunea, pun sub presiune si mai mare cazanul basarabean.
Am doua motive sa nu ma bucur: primul este ca probabil ca, in ritmul acesta, vor fi victime omenesti, iar aceasta destul de repede. Al doilea este ca ma uit la noi, la romani, in Romania, unde am fost in 1990 si unde am ajuns acum, 19 ani mai tarziu.
Atunci, eram mai puri si mai nestiutori. Acum suntem mai pervertiti, foarte pervertiti si, in loc de democratie, suntem intr-o cloaca in care colcaie mafiotii, amestecati cu fostii securisti si cu politrucii, in buna intelegere.
Oare spre aceasta se vor indrepta si basarabenii nostri, dupa ce vor gusta din cupa bucuriei ca au scapat de comunisti?
P.S.: Cineva foarte apropiat mie imi spune ca si-a adus aminte chiar in acest moment ca l-a visat pe Silviu Brucan, spunand ca mai dureaza inca 10 ani…
Asa cum aratam deja in urma cu doua zile sau trei, Gigi Becali a intrat pe panta descendenta a carierei sale scurte si intense de persoana publica. Politician nu a fost niciodata, nu are stofa pentru asa ceva.
Are stofa insa pentru altceva: pentru scandal, si de aceea, la vremuri de restristre, doi mari scandalagii ai spatiului public romanesc, dupa ce s-au canibalizat pe scena politica, distrugandu-se reciproc, spre bucuria democratilor din tara aceasta, acum s-au unit, speran ca vor prinde in Euro-Parlament.
Eu cred ca este o speranta desarta. PRM este un cal mort in politica romaneasca. CV Tudor mizeaza pe faptul ca in vrem(ur)i de criza electoratul se radicalizeaza si voteaza cu partidele extremiste. Eu cred ca asa stau lucrurile, DACA partidele extremiste stiu sa vina cu mesaje despre legatura dintre cauzele crizei si adversarii politici si sunt credibile in aceste mesaje.
PRM nu este credibil, iar la cate a aberat in acesti 18 ani CV Tudor, impanand mizeriile si minciunile cu adevaruri imposibil de decantat din lavina porcaciunii publicisticii lui Vadim, nimeni nu va mai crede nimic.
Prevestirea mea este ca exista o mica, foarte mica sansa ca Becali sa ajunga in PE. Si atunci, e prea putin probabil ca va sti sa flexioneze politic, sacrificandu-se pentru a candida la Presedintie, apoi si mai putin probabil ca va reusi sa ajunga in turul al doilea.
Cred ca acesta nu este un plan politic al nimanui, ci o ipoteza exploratorie, in care niste iepurasi sunt pusi sa alerge pe acelasi culoar, smulgandu-si urechiusele reciproc si scotandu-si ochisorii, dupa principiul hai sa vedem cine ajunge primul la potou, ca sa stim cine va primi premiul cu coronita si va pierde in finala.
Instanţa Tribunalului Bucureşti a decis că Gigi Becali să rămână în arest.
Motivarea sentinţei din această seară va fi dată în termen de 30 de zile.
Gigi Becali va rămâne în arest, a decis astăzi Tribunalul Bucureşti, care a hotărât să respingă toate recursurile făcute de inculpaţi, în dosarul sechestrării a trei persoane care i-au furat maşina finanţatorului Stelei.
Procesul a durat aproape 10 ore, arata Realitatea TV. EU cred ca acesta este posibilul start al relansarii politice a lui Gigi Becali. Cu cat sta mai mult la puscarie, cu atat George Becali va fi mai victimizat si va castiga astfel capital electoral.
Unul dintre scenariile cele mai kinky lansate in aceste zile arata ca Traian Basescu a ordonat procurorilor sa il bage la intristare pe Jiji, tocmai pentru ca acesta sa devina tot mai popular si sa rupa din electoratul contracandidatilor sai la Presedintie, de la viitoarele alegeri.
Nici macar in inregistrarea insolita data zilele trecute de catre Realitatea TV, cu un Becali suparat pe Basescu pentru faptul ca ii ia apararea lui Puiu Popoviciu, nu se vede, in fapt, un Becali adversar al lui Basescu, ci unul critic, dar moale, destul de prietenos.
Dupa ce va iesi de la puscarie (daca acceptam ipoteza conspiratiei basesciene), fezandat de statul in celula, Gigi Becali poate avea capitalul electoral necesar ajungerii in turul al doilea al prezidentialelor, mai ales daca Steaua incepe sa joace si ea niste fotbal.
Daca insa lucrurile stau astfel, atunci este foarte grav pentru Basescu si inseamna interventia sa in actul de justitie. Iarasi spun, si subliniez acest fapt, acest lucru trebuie demonstrat cu probe viabile, verificate incrucisat din surse credibile si obiective.
Fie salariul de la stat, fie pensia. Angajaţii din instituţiile statului care încasează simultan şi salariu şi pensie trebuie să aleagă zilele acestea între cele două.
Ordinul primului ministru Emil Boc loveşte sute de pensionari care lucrează încă la stat pe salarii de lux. Numai în Ministerul de Interne se află în această situaţie 350 de persoane, evaluări similare fiind în curs de realizare la Ministerul Apărării Naţionale şi la cel al Justiţiei.
Printre angajaţii Ministerului de Interne sunt nume sonore care trebuie să aleagă între serviciu şi pensie.
De exemplu, chestorul de poliţie Pandelea Pelmuş, a câştigat, în 2007, peste 100 de mii de lei: 64.000 din salariu şi 42.000 de lei din pensie.
Actualul preşedinte al curţii de Conturi, Nicolae Văcăroiu conduce topul demnitarilor asupra cărora a curs în anul 2008 cu daruri de protocol. În postura de preşedinte al senatului, Văcăroiu a primit 28 de astfel de cadouri. Spre comparaţie, Doru Ioan Tărăcilă, fost vicepreşedinte alace, a tei camerre legislative, a primit doar patru cadouri de acest gen.
Lista bunurilor primite de Văcăroiu, publicată pe pagina de internet a Senatului, numără mai multe obiecte de artă: tablouri, sculpturi, obiecte din sticlă, covoare lucrate manual, dar şi mici gadget-uri, precum un multiplayer MP4 marca Aigo, în valoare de 193 de euro.
La doar trei zile după ce le-a dat sfaturi miniştrilor PDL şi PSD, preşedintele Băsescu i-a convocat pe membrii cabinetului, în frunte cu premierul Boc, la o nouă întâlnire informală.
De data aceasta nu la Palatul Victoria, ci la Sinaia, la Castelul Foişor, chiar în prima zi a noului an. Reuniunea, la care au fost invitaţi şi preşedinţii celor două Camere ale parlamentului, dar şi şefii SRI şi SIE, a fost, potrivit participanţilor, mai degrabă un eveniment monden decât o întâlnire de lucru.
Chiar şi aşa, între două feluri de mâncare şi o sârbă s-a găsit răgaz pentru discuţii despre politică, deşi singurul demnitar care a recunoscut acest lucru a fost ministrul educaţiei Ecaterina Andronescu.
Atitudinea prezidenţială faţă de noua putere de la Bucureşti este o premieră, şeful statului nemanifestându-şi astfel prietenia faţă de cabinetul Tăriceanu, preferând, până în 2007, întâlnirile private cu jumătatea PD-istă a guvernului.
Modificarea Constituţiei, Legea caselor naţionalizate şi dosarele Năstase şi Mitrea sunt doar câteva dintre punctele care riscă să tensioneze în Parlament relaţiile dintre PSD şi PDL.
Mai multe legi care se află în dezbaterea parlamentară s-au transformat, în mandatul trecut, în adevărate subiecte de război mediatic şi parlamentar între PSD şi PDL. Poziţiile celor două partide au fost diametral opuse pe aceste puncte.
Acum, cele două partide se află împreună la guvernare şi vor trebui să găsească modalităţi de a-şi armoniza poziţiile. Deocamdată însă cele două formaţiuni nu au căzut de acord nici măcar asupra modalităţii în care vor face această armonizare.
PDL susţine că toate legile ar trebui trimise înapoi la Guvern pentru un nou punct de vedere pe care cele două partide ar trebui să-l respecte în Parlament.
Fostul deputat PSD Mircea Stănescu, fiul jurnalistului Sorin Roşca Stănescu, urmărit penal pentru omor din culpă, s-a sinucis, împuşcându-se.
Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Cristian Ciocan, a confirmat incidentul şi a anunţat că poliţiştii Secţiei 17 s-au deplasat la faţa locului. Ciocan a declarat că se va face o anchetă în acest caz, iar cadavrul va fi dus la IML pentru stabilirea exactă a cauzei morţii.
Stănescu era suspectat că ar fi autorul unui accident rutier mortal petrecut în Capitală, în 27 decembrie 2008. Victima – un bărbat în vârstă de 40-45 de ani – traversa strada Cpt. Av. Alexandru Şerbănescu, în dreptul intersecţiei cu strada Căpâlna, în zona indicatoarelor de trecere pentru pietoni şi pe marcajul pietonal, moment în care a fost lovită de un autoturism Mercedes, fiind aruncată 20 de metri.
Martori ai accidentului au chemat ambulanţa şi le-au declarat poliţiştilor că la volan se afla un bărbat, şi nu o femeie, aşa cum a fost iniţial raportat. Fostul parlamentar urma să afle oficial acuzaţiile săptămâna aceasta.
Premierul Boc şi-a propus, de anul nou, să fie “garantul speranţelor românilor”. Deocamdată este groparul promisiunilor electorale legate de pensii, de salarii şi de impozite.
S-a înfuriat că Palatul Victoria e prea larg la pungă şi, ca-ntr-o scenetă din Animat Planet, s-a apucat să taie şi să raţionalizeze. Însă unde este raţiunea? Pentru că, aşa cum arată o analiză publicată, marţi, în Financiarul, premierul Boc a tăiat din cheltuieli anulate deja de fostul cabinet Tăriceanu.
În schimb, în ajun de Revelion, cabinetul său a mărit contribuţiile de asigurări sociale pentru angajatori şi a anulat o serie de facilităţi fiscale, tot pentru patroni.
Surse din conducerea PSD ne-au declat ca liderul social-democrat doreste sa intre competitia electorala pentru ocuparea fotoliului de la Palatului Cotroceni.
Pentru atingerea acestui obiectiv Mircea Geoana va trebui sa se impuna in prima faza in interiorul partidului, iar in marea finala sa-l invinga pe presedintele Traian Basescu.
Conform Satutului PSD, desemnarea candidatului la alegerile prezidentiale se face de catre Congresul extraordinar, ce se va intruni in prima jumatate a acestui an.
Adrian Nastase a anuntat in mai multe randuri ca vrea sa isi ia revansa in fata lui Traian Basescu dupa infrangerea suferita in 2004, iar multe voci din partid afirma ca este posibila si sustinerea candidaturii lui Sorin Oprescu pentru cea mai inalta functie in stat.
În topul „imobiliarilor“ conduce ministrul administraţiei şi internelor. Toţi miniştrii guvernului Boc au în total 46 de case declarate, de aproape 15 ori mai puţine (650) decât a vândut anul trecut deputatul PSD Robert Negoiţă.
Dacă acesta din urmă este însă unul dintre marii dezvoltatori imobiliari, nu se poate spune că toţi membrii cabinetului sunt tocmai novice în domeniu.
Ministrul internelor, Gabriel Oprea (PSD), conduce în top cu trei case şi patru apartamente, urmat de colegii săi de partid Cristian Diaconescu (Externe), cu două apartamente şi două case, şi de Ion Bazac (Sănătate), cu trei apartamente şi o casă de vacanţă. Nu se pot plânge nici PDL-iştii.
Baronii locali ai PSD şi ai PDL cer ca legile să fie schimbate în favoarea politizării instituţiilor administrative din teritoriu după ce legislaţia a fost modificată în sens invers.
Noua guvernare nu reuşeşte să facă numirile pe criterii politice în funcţiile împărţite între PSD şi PDL din cauza legislaţiei modificate sub guvernarea anterioară, astfel încât structurile administraţiei să fie depolitizate.
Lideri locali ai celor două partide au solicitat ca legile să fie modificate astfel încât funcţiile de prefect şi de subprefect să fie politizate din nou, după ce guvernul Tăriceanu le dăduse ocupanţilor acestor posturi statut de înalţi funcţionari publici. Aceeaşi depolitizare este solicitată şi în ceea ce priveşte numirile în funcţiile de conducere ale instituţiilor descentralizate.
De cand s-au vazut astia din Guvern, SIE si SRI cu Baselu pe langa Peles, in uratania aia de Foisor, de era sa-si rupa toacele biata Andromaca, in cautarea propriei sale masini, Romania a inghetat toata, la propriu, dar mai ales la figurat, uitandu-se hipnotizata la un singur lucru: lantisorul de la gatul presedintelui Romaniei.
Azi dimineata, m-am dus la vanzatorul de ziare, sa-l intreb daca are vreo carte pentru mine. Nu, mi-a zis acesta, cu o privire conspirativa. Dar Jurnalul, ceva? Nu, s-a uitat la mine vanzatorul, privindu-ma speriat. Dar ceva, orice, aveti? l-am intrebat.
Omul s-a uitat speriat in stanga, si mai speriat in dreapta, apoi mi-a soptit la ureche, dupa ce mi-a facut semn sa ma apropii: Lantzocul lui Basescu! M-am uitat stramb la el si am replicat: Ce tot vorbesti, omule? Ce lantzoc?
Cum, nu stiti? Toata lumea vorbeste despre lantzocul domnului presedinte! M-am mai uitat putin stramb la el, intr-o doara, apoi mi-am vazut de drum. Pe alee, soc! Bordura de la trotuar era ornata cu lantzoace tip Basescu. Cum, de unde stiu ca erau tip Basescu? Pen’ ca erau asa de groase, sigur cumparate de Basescu din vreun port, ca pe ele se vedea scris, pe fiecare in parte: “Si eu sunt lantzoc de-al lui Basescu!”.
Am mers mai departe, punandu-mi castile pe urechi, ca sa ascult, pe drumul spre redactie, matinalul de pe Sport Total FM. Na, gaina: si realizatorul de aici tot despre lantzoiul lui Basescu vorbea!
Am intrat in parc, si ce sa vezi, ce sa crezi? Cu cine credeti ca ma intalnesc? Vreti sa va mai si spun? Stiti cum radea? Ha, ha, ha! Ce faci, ma! Mai tii minte cand m-ai luat la misto in conferinta de presa?
Nu se poate, era chiar Baselu’. Ce cautati in parc, domnule presedinte? Stiti ce mi-a raspuns? Imi caut lantul, cred ca mi l-au furat Victor Ciutacu si Valentin Stan si vor sa i-l dea cadou Corinei Dragotescu! Va vine sau nu sa credeti, am intarziat la birou, pentru ca am stat de vorba in Parcul National, pe aleea Belvedere, cu Traian Basescu, presedintele Romaniei. Cred ca a durat vreo jumatate de ora. Nu va spun ce-am discutat cu tipul, e secret de stat.
Era in blugi, adidasi, avea fesul acela pe cap, i se vedea dintele de paliac in gura si avea, ce oroare! un imens, gros, oribil lantzoc de aur la gat. Nici nu mai conteaza ce mi-a spus, ce i-am spus, ca, de revolta, nu am putut sa-l urmaresc.
Problema este ca acum, sub efectul hipnotic al rasului homeric al presedintelui, am niste apucaturi marlanesti. De exemplu, despre una mi-e foarte rusine sa vorbesc: port la gat un lant, ca Basescu. Lumea crede ca e de argint, dar nu, m-a asigurat soacra mea, e de platina!
Nu ma pot infrana sa nu il port la gat si ma intreb: oare cat va dura pana cand ma va lua la ochi vanzatorul de ziare, pentru ca am astfel de obiceiuri barbare?
Imi spuse si mie azi dimineata un coleg jurnalist, mai bine informat decat mine, deci mai destept, ca cand imi exprimam revolta ca domnul Geoana, dupa ce si-a vazut sacii-n caruta si a ajuns numarul doi in stat, s-a fusarit in conced, dupa principiul “tara e-n criza, eu ma odihnesc, ce puii mei?”.
Ei bine, pe unde mi ti umbla taica Geana? La Aspen, se relaxeaza! Iar pen’ ca sunt Toma Necredinciosul, am verificat informatia pe Mos Google. Primul rezultat, cand dai cautare “Aspen”, este din Wikipedia:
Intotdeauna am trait cu nostalgia marilor echipe de alta data. CAO Oradea, Ripensia si Chinezul Timisoara, Venus si Unirea Tricolor sau Progresul Bucuresti au ramas pentru mine nume emblematice, care inseamna legatura cu un alt gen de fotbal, in care munca de chinez batran, pe care o fac acum fotbalistii, era substituita printr-un talent extraodinar, iar silinta de a face doua takling-uri in trei minute era inlocuita cu foarte multa clarviziune si imaginatie.
Acum insa fiorul ma incearca si visez la alte echipe care ar putea sa se nasca in Romania.
De exemplu, ce-ar fi daca am avea un club ilustru, numit Santierele Navale Brasov? Avand in vedere viteza ametitoare cu care se construieste tronsonul de autostrada Comarnic – Brasov, precum si faptul ca in curand Bucuresti, aria metropolitana, va fi port la Dunare si se va intinde pana la Comarnic, nave de mare tonaj ar putea fi construite de navalisti iscusiti la Brasov si lansate mai apoi, la vale, pe Valea Prahovei, la apa, spre batranul Danubiu milenar. Pleosc! ar ateriza acestea in apele fluviului, direct de pe infrastructura noastra rutiera ultramoderna.
Mai intai de toate, as dori sa-mi transmit simpatia mea pentru felul absolut decerebrat in care reactioneaza Executivul in acest debut de an 2009.
Nimeni nu a vazut pana acum un dinozaur. Unul al carui cap se misca doua ore inainte ca aceasta miscare sa fie imprimata si cozii.
Acum el exista, fiinteaza si se numeste Cabinetul Boc. Acum el este usor de vazut.
O sa trec peste alte pozne ale acestui nou executiv, precum si peste indolenta lui Mircea Geoana, despre care am scris intr-un post anterior. Ma voi referi aici exclusiv la ceea ce trebuia sa facem in chestiunea crizei gazelor dintre Ucraina si Uniunea Sov… scuze, am vrut sa spun Federatia Rusa.
Nu cred ca romanii trebuie doar guvernati! Cred cu tarie ca romanii trebuie, mai intai, respectati! Caci, a guverna fara a respecta pe cei care te-au pus in postura de a accesa privilegiul guvernarii nu face decat sa maimutareasca grotesc actul guvernarii in esenta sa. De aceea, argumentul conforma caruia PDL a trebuit (?) sa accepte compromisul formarii unui guvern de coalitie cu PSD este esentialmente o palma rasunatoare pe obrazul alegatorului de dreapta.
Nu ma voi referi aici la angoasele existentiale ale stangii pesediste si cu atat mai putin la vreo crispare morala (?) a partidului lui Ion Iliescu, in contextual coalitiei guvernamentale cu PDL. In treacat fie spus, PSD – printre enorm de multe alte pacate – nu si-a asumat nici pana acum absolut nimic din atrocitatile mineriadelor si cu atat mai putin din vina iliesciana legata de evenimentele din decembrie ‘89.
Si nici electoratul sau nu da semne ca ar exersa vreo criza moral-istorica in acest sens. De aceea, orice incursiune analitica referitoare la PSD se loveste iremediabil de zidul imoralitatii politice a partidului iliescian, devenind, pe cale de consecinta, o incercare lipsita de sens. Este ca si cum as incerca sa descopar valentele etice si morale ale vietii de filantrop a sefului Cartelului de la Medellin…
Un document anonim care circulă pe mailurile pesediştilor vorbeşte despre intenţia Grupului de la Cluj de a rupe PSD cu ajutorul lui Virgil Ardelean. Finul lui Vanghelie are şi el o teorie asemănătoare.
Băsescu vrea să rupă PSD prin intermediul Grupului de la Cluj – aceasta este concluzia unui „armaghedon“ care circulă de luni pe mailurile membrilor PSD din ţară. Totul ar avea legătură cu numirea surprinzătoare a lui Virgil Ardelean (foto) în fruntea DGIPI de către ministrul Internelor, Gabriel Oprea, fără acordul partidului.
Armaghedonul, care reprezintă în fapt un compendiu de articole din ziare, dezvăluie un aşa-zis plan al şefului statului şi al Grupului de la Cluj din PSD de a scinda formaţiunea social democrată prin intermediul „Vulpii“. Misiunea acesteia ar fi să şantajeze o parte dintre noii parlamentari PSD pentru a-i determina să treacă de partea PDL.
Zice manualul asa: daca pornesti de la informatii primare insuficiente sau cu un bagaj prea mic de adevar, nu poti simula modele, iar prognozele intra cu oistea-n gard.
Numai ca savantii n-au facut studii in laboratoarele din Romania, unde legile matematicii, logicii sau firii au alt sistem de referinta.
… Si, pe cand eram eu in baie si simulam modele, aud o voce cunoscuta. In secunda urmatoare, mi-au navalit in creier stadioane: “Ha! Trichi, trichi, trichi, amas, amas, amas, Oprea, nu uita, joaca la valoarea ta!”.
Ei, sa fie! N-o fi? Nuuu, m-am zbarlit la tipul din oglinda. O fi frac-su? O fi. N-am mai rezistat si m-am repezit la imagini. El era, domnule, Gigi Netoiu, in fruntea sustinatorilor lui Gabriel Oprea. Si zbif pe Vanghelie!
Cabinetul Boc a gresit atunci cand nu a facut o analiza de ansamblu, asupra anvelopei (cum i se spune acum foarte insistent si destul de impropriu) pensiilor si a celei a salariilor din Romania.
Credem ca de-abia ulterior putea sa ia decizii de genul celei privind eliminarea cumulului pensiilor cu salariile din sectorul public, explicand concret care este economia facuta la buget astfel si pregatind simultan masuri legislative adiacente, pentru ca alte categorii de persoane care nu sunt vizate de politica justa, consideram noi, a Executivului sa nu fie afectate.
Fara sa-si calculeze intai cu prudenta si echilibru miscarile de strategie de austeritate bugetara, Emil Boc si cei care il consiliaza au permis manifestarea unui fenomen pe care noi il numim aici, credem pe buna dreptate, constitutionalitatea nesimtirii.
Cu regularitate de ceasornic, de la inceputului acestui scandal public, de cate ori iesea Emil Boc si dadea exemple de de-alde Geica de la Autoritatea Aeronautica Civila, mass-media cauta cu cerbicie si gasea exemple de oameni care-si merita banii si care erau afectati de deciziile guvernamentale.
Nu suntem in masura sa judecam anchetele jurnalistice. Ar fi fost si culmea ca mass-media sa nu semnalizeze existenta acestor defectiuni functionale majore in intentiile Executivului. Ba, din contra, presa a facut foarte bine ca le-a reliefat.
In schimb, imediat mediul politic antiguvernamental a absorbit aceste descoperiri ale jurnalistilor, le-a asimilat politic si a inceput sa loveasca in intentiile Guvernului. Aceasta este ceea ce numim noi nesimtire constitutionala.
Constitutionala pentru ceea ce s-a petrecut astazi. Asa cum tot presa a scris, patru dintre judecatorii de la Curtea Constitutionala, institutia care a respins astazi ordonanta cu bucluc, cumuleaza pensii si salarii. Nesimtite. In conditiile exemplificate azi de Emil Boc pentru de-alde Geica (pentru a nu mai complica expunerea, nu vom insista).
Normal, ar trebui sa existe cai de atac pentru astfel de situatii de conflict evident de interese, in care cei patru sa nu aiba dreptul sa se pronunte intr-o astfel de speta juridica, in care sunt direct afectati.
Aceasta de asemenea este tot nesimtire constitutionala. Practic, rezultatul legiferarii strambe de 18 ani, dupa alti 44 de ani de legiferare stramba comunista, ar trebui acum reparat de un executiv, prin masuri legislative foarte bine puse la punct, gandite indelung si calibrate in numele unui singur ideal: dreptatea sociala.
In loc, Boc cel Pripit procedeaza cam asa: se suie in tramvaiul 16; merge doua statii, apoi se gandeste mai bine; coboara; urca in 104, merge o statie, se gandeste putin; coboara iar; urca in troleibuzul 92; in drum spre statia Traian, gandindu-se din nou, coboara; se duce la autobuzul 135 si asa mai departe.
In felul acesta, Executivul nu va ajunge nicaieri, in afara de faptul ca va reusi sa haladuie debusolat prin Bucurestiul aglomerat al legislatiei, economiei, finantelor si, fatalmente, politicii romanesti.
Un nou trend este pe cale să se lanseze în PSD: baronul cu două moşii. Liviu Dragnea, stăpân absolut de ani buni în Teleorman, caută să se extindă şi în Giurgiu. Şeful filialei locale îl acuză că este interesat de locurile de parlamentari.
Mircea Geoană a primit ieri, de ziua sa, un cadou special de la colegii de partid: un nou scandal intern. Mai precis, este vorba de o dispută izbucnită între doi preşedinţi de filiale, Niculae Bădălău (Giurgiu) şi Liviu Dragnea (Teleorman).
Primul îl acuză pe celălalt că îl „lucrează“ şi că vrea să pună mâna şi pe conducerea judeţului Giurgiu. Nemul- ţumirile lui Bădălău au izbucnit public ieri, după ce Biroul Permanent al PSD a decis să anuleze alegerile interne din filiala Giurgiu, în urma cărora fusese reconfirmat preşedinte.
Recent, el demisionase asumându-şi scorul de 29% obţinut la locale, dar sâmbătă, după o schemă aplicată şi de filiala Braşov, a organizat alegeri unde a fost reconfirmat în funcţie. Biroul Permanent al PSD a decis însă că la Giurgiu alegerile nu sunt valabile, dar le-a validat pe cele de la Braşov.
Un barbat din Piatra Neamt care s-a intors din strainatate ii cere lui Mircea Geoana suma de 25.000 de euro, pe care acesta a promis-o emigrantilor români care vor reveni in tara. In urma cu 12 ani, Adrian Chifu (foto) a plecat in Italia si s-a stabilit in regiunea orasului Milano, unde a muncit in domeniul tranzactiilor imobiliare.
In campania electorala de anul trecut, el a auzit promisiunea prin care Mircea Geoana se angaja ca, in cazul in care partidul sau va ajunge la guvernare, fiecare român intors din strainatate sa primeasca suma de 25.000 de euro si subventionarea de catre stat a unei proportii de 60% din orice suma imprumutata din banci pentru deschiderea unei afaceri.
Aflat la Milano, cu ocazia lansarii a doi candidati ai Partidului Social Democrat din diaspora la fotoliile de parlamentar, presedintele Mircea Geoana s-a lansat, la sfârsitul anului trecut, in a face promisiuni electorale.
„Trebuie sa fim capabili si sa putem crea, acasa, conditiile de munca, de civilizatie si de decenta, pentru toti românii care au plecat in strainatate, fiindca drumul catre migratia economica a fost unul impus de conditiile grele din tara. Avem nevoie, acasa, de persoane care sa lucreze, sa faca cei 1.000 de kilometri de autostrada, porturi, aeroporturi, poduri peste Dunare, sute de gradinite, scoli si dispensare, in cadrul programului pe care l-a propus PSD, cel mai ambitios program de modernizarte pe care l-a cunoscut România vreodata”, a declarat la vremea respectiva liderul PSD.
Tot cu acea ocazie, el a dat asigurari ferme ca, in situatia in care social-democratii vor ajunge la guvernare, se va ocupa personal de elaborarea unei legi prin care fiecare emigrant român care va decide sa se intoarca definitiv in tara sa beneficieze de diverse avantaje materiale, printre care primirea unei sume de 25.000 de euro si acordarea unei subventii de 60 la suta din eventualele imprumuturi facute in banci, pentru infiintarea unei firme si deschiderea unei afaceri in România.
Intrat în politică pe listele PD, Dragnea s-a transferat la PSD, unde a fost un susţinător al lui Mircea Geoană. Răsplata nu a întârziat să apară.
Noua propunere a PSD pentru scaunul de ministru al Internelor, Liviu Dragnea şi-a început cariera politică în rândurile partenerilor de guvernare ai social democraţilor în PD, fiind desemnat prefect al judeţului Teleorman în perioada 1996-2000.
Considerat un apropiat al actualului lider al PSD, Mircea Geoană, Dragnea şi-a păstrat relaţii foarte bune şi în rândurile actualilor democrat-liberali, fiind prieten cu preşedintele executiv al acestora, Adriean Videanu.
Ales preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman pentru a treia oară consecutiv, Dragnea este considerat, alături de Marian Oprişan, Nicuşor Constantinescu sau Radu Măzăre, unul dintre baronii locali ai PSD, anul trecut acesta fiind iniţiatorul unui proiect în urma căruia şefii de Consilii Judeţene ar fi obţinut puteri mai mari.
Deci, cu Basescu si Saftoiu, din punctul meu de vedere, lucrurile sunt clare: nu stim nimic sigur. Claudiu s-a scapat controlat ca i-ar fi spus Basescu la un whisky ca el ii asculta cu urechea prin intermediul serviciilor pe “aia” cum vorbeste.
Basescu, normal, reactioneaza si anunta ca, daca parchetul nu se autosesizeaza, va face plangere penala contra lui Saftoiu. Acesta da inapoi, spunand ca defapt sunt lucruri pe care le-a citit in presa.
Care presa? Probabil cea care intra in ceata, ca, de cand se tot sugereaza, spune, afirma, striga ca Basescu isi asculta adversarii politici ce vorbesc la telefon despre el, tot nu reusesc sa gasesc o singura sursa, UNA, care sa confirme acest fapt.
Nu exista pana in acest moment un singur, repet, UN SINGUR transcript la o convorbire telefonica intre Basescu si Daniel Morar, in care acestuia sa i se spuna sa inceapa instrumentarea cazului Patriciu, ori Nastase s.a.m.d.
Pana cand o asemenea proba nu va aparea, ma simt indrituit sa afirm ca Basescu este nevinovat si ca nu a facut ceea ce se afirma gresit si fara acoperire ca ar fi facut. Bun, se va spune ca sunt un adept al lui Basescu si ca-i iau partea. Bine. Nu ma intereseaza. Poate sa se spuna si ca sunt martian, am exact 2.50 m si fix 31 de kilograme.
Pe de alta parte, o ancheta jurnalistica se cere a se face si nu se face. De catre nici un organ de presa din Romania. Voi da un exemplu comparativ. Pentru ca tot vorbim despre eventuala ascultare de catre presedinte a adversarilor politici, cred ca foarte potrivita este o paralela cu cazul Watergate din Statele Unite.
17 iunie 1972 – 9 august 1974: acesta a fost exact intervalul de timp necesar pentru doi jurnalisti, Carl Bernstein si Bob Woodward, sustinuti de catre publicatia care ii platea, “Washington Post”, pentru a da jos un presedinte.
Formal, Nixon a plecat de la Casa Alba in urma unei proceduri de impeachment, dar defapt plecarea sa de la Casa Alba a avut loc datorita celor doi jurnalisti.
Pe tot timpul anchetei lor jurnalistice, acestia au audiat peste 1.000 de surse si au scris probabil sute de articole. Sa invatam din experienta lor. Ce ar trebui sa faca un jurnalist ca sa afle daca intr-adevar Basescu a facut ceea ce spune Saftoiu?
Metoda de principiu este urmatoarea: in primul rand, trebuie facuta o lista de cunostinte si prieteni ai lui Traian Basescu, Maria Basescu, Elena Basescu, Claudiu Saftoiu si Adriana Saftoiu. Apoi toti acestia trebuie sunati in mod repetat si trebuie discutat cu ei pe acest subiect
Ce a spus X pe acest subiect? In familie a vorbit? Ce a spus? Cine? Cand? Unde? Cum? Ce serviciu secret? Cum se faceau inregistrarile? Unde sunt ele stocate? Se poate face rost de o astfel de inregistrare sau de un transcript autentificat al ei? (Dupa cunostintele mele, in Romania o inregistrare nu poate fi in prezent autentificata)
Evident, in momentul in care se ajunge pe filiera unei informatii relevante, ea trebuie verificata incrucisat din trei surse independente. Aceasta procedura trebuie multiplicata la infinit, pe surse multiple, cat se poate de mult, cu repetarea procedurii de alcatuire de liste profilate de cunostinte, prieteni si colegi de birou.
Fara nici un fel de indoiala, daca vrei sa verifici astfel de informatii sensibile, iti trebuie si un jurnalist versat cu surse grele in serviciile secrete. Eu cunosc cel putin un astfel de jurnalist care in prezent vaneaza cai verzi pe pereti si isi varsa frustrarea-n punga. Lucrurile sunt mult mai complicate decat atat.
Nu exista doar liste de nume si telefoane si vizitele la domiciliile acestor interlocutori, dintre care 1 din 10 accepta sa vorbeasca despre vreme, iar restul de 9 te arunca pe scari cu viteza maxima. Mai exista si altfel de surse, directe-indirecte, fixe-mobile, credibile-friabile.
Pentru a realiza o astfel de ancheta insa trebuie sa ai sprijinul total, increderea, sustinerea si logistica unei redactii, care sa fie alaturi de tine de la seful de sectie si pana la patron. Daca nu, nu se face.
Nici nu merita sa te gandesti macar ca vei incepe o astfel de intreprindere, pentru ca, in cel mai rau caz, te loveste vreo masina care nu exista si nu te-a lovit niciodata, iar in cel mai bun caz nu mai lucrezi niciodata in presa. E plina tara asta de taximetristi proveniti din profesori, muzicieni si artisti plastici. Ce-ar mai fi sa fie si un jurnalist in plus?
Asa ca in Romania o astfel de ancheta nu se va face niciodata. Parchetul si Parlamentul o sa le bulibaseasca de nu se va cunoaste om cu om, alaturea fiind, in lipsa checkingului exercitat de ancheta de presa.
Credeti ca in Statele Unite se afla vreodata despre banii negri spalati de echipa lui Richard Nixon, ori despre operatiunile negre ale acesteia, daca nu erau niste nebuni care sa umble noaptea ca liliecii, sa bata pe la usi pe la necunoscuti si sa se vada prin parcari pustii cu directori din CIA?
Daca credeti asta, gresiti. Nu se afla nimic, iar SUA era si mai corupta decat este. La noi, oricum nu se va afla mare lucru. Va fi din nou o ceata asa, iar Romania va fi mai corupta decat este. Si mai corupta. Si mai putin democratica.
Am constatat cu suprindere ca eseul meu – pamflet “Era Ticalosilor” urca in topul articolelor citite. Din cand in cand, dar mai ales in ultimele zile. Probabil ca ticalosii fac in aceste vremuri atat de multe nenorociri, incat subiectul devine foarte actual. Scot din nou in fata acest eseu si ma gandesc foarte serios sa-l dezvolt. In continuare las sa curga eseul.
Revin la personajul lui Marin Preda, din capodopera sa, “Cel mai iubit dintre pamanteni” (care, cred eu, daca autorul sau ar mai fi avut timp sa-l mai rescrie odata, sa slefuiasca cristalul, ar fi fost unul dintre marile romane ale literaturii universale).
In 1980, Marin Preda publica ultimul sau roman. Cu un titlu plin de indrazneala pentru acele timpuri, “Cel mai iubit dintre pamanteni” s-a epuizat in cateva zile.
Cumparat mai mult pe sub mana, cu ajutorul unui bacsis strecurat in mana vanzatorului, romanul a fost subiect de discutii fierbinti si prilej de satisfactie pentru curajul cu care, sub pretextul povestirii, la persoana intai, a vietii lui Victor Petrini, autorul scotea la suprafata dramele acelor timpuri.
Sintagma “era ticalosilor“, folosita de Marin Preda in roman, era pe buzele tuturor celor care reusisera sa citeasca cartea.
Am recitit, in aceste zile, cartea lui Marin Preda si am simtit nevoia sa scriu aceste cateva randuri. Sa nu-l uitam pe Marin Preda si, mai ales, sa nu uitam ca nu se termina acum. Acum incepe.
Intr-adevar, se poate spune ca, fata de ceea ce a fost pana acum, Era Ticalosilor de-abia e in stadiul de intiere. Nu stiu cum a inceput totul. Posibil cu prostirea oamenilor cu emisiuni de divertisment de proasta calitate sau lipsa unei educatii formative si aparitia in loc a educatiei destructive a copilului. Nu a inceput acum.
Era Ticalosilor a fost realitatea imediata si in Antichitate, si in Evul Mediu, a fost o permanenta a istoriei, dar s-a manifestat in enclave, nu plenar, global. Cand ticalosii se manifesta global si au succes, este un semn de decadenta. Azi, ticalosii au succes pe scara larga.
Acum, avand in vedere globalizarea galopanta, se manifesta global. Ticalosii sunt mai constienti de ei si de forta lor decat oricand. Ei nu mai actioneaza spontan, ci coordonat. Gastile toxice pe care le formeaza nu mai sunt intamplari izolate sau fenomene locale.
Ticalosii sunt acum un fenomen social major, care gripeaza mecanismele sociale. O fac coordonat, rapid, eficient, fara scrupule si sunt interesati de un singur lucru, simplu si clar: detinerea puterii, peste tot, la toate nivelele societalului. Poate ca, daca ar arata ca mostrii din jocurile pe calculator, lumea ar sti sa se fereasca de ticalosi Dar nu, ei arata ca oamenii normali si, din acest motiv, sunt o toxina sociala letala.
Un ticalos este capabil sa fie cel mai bun prieten al tau o viata intreaga si sa faca in asa fel incat tu sa nu stii ca te lucreaza. Ion Caraion, un mare poet, l-a turnat ani in sir pe Marin Preda. Era atat de penibil, incat pana si ofiterii de Securitate de la Secu’ erau jenati. Daca marele scriitor grontzaia de fata cu Ion Caraion, acesta ii facea raport.
Ma mai intereseaza pe mine astazi ca William Shakespeare era homosexual, ori ca Marin Preda avea o amanta, cand si unul, si altul ne-au lasat opere nemuritoare, care fac parte din spiritualitatea universale? Pe ticalos il intereseaza.
Ticalosul este capabil sa stea langa tine luni de zile, poate chiar ani de zile, daca este nevoie. Se strecoara ca o soparla la pieptul tau, te cantareste, apoi trage una dintre urmatoarele concluzii: “Asta e periculos” sau “Asta e nebun”. Daca trage concluzia ca esti periculos, te ataca. Daca ajunge la convingerea ca esti nebun, te lasa in pace. De nebuni ii este teama.
Daca te ataca, nu o face singur, ci dupa ce construieste contra ta o mini-coalitie, cu ajutorul careia sa te expulzeze, ca sa nu mai fii un pericol pentru el. Daca ticalosul este incompetent, toti insii mai competenti decat el din jurul sau sunt in pericol. Daca este competent, la fel.
Ticalosul a denaturat sensul citatului din “Princepele” lui Machiaveli, “scopul scuza mijloacele”. In original, Machiaveli a explicat ca, sectar privind lucrurile, ca sa-ti atingi un scop nobil poti folosi orice mijloace, in sens politic vorbind. Ticalosul a adaptat intereselor sale gandirea italianului. El foloseste toate mijloacele nemernice pe care le are la dispozitie pentru a-si atinge scopul ignobil si, daca i se permite, face si infractiuni, inclusiv crime, pentru a-si atinge scopul final propus.
Ticalosul este bratul armat al raului aflat in stare pura. El nu este rasist, insa, daca are un coleg apropiat tigan pe care il considera rival, porneste impotriva acestuia o campanie rasista. Ticalosul simte prezenta altor ticalosi din jurul sau ca pe un magnetism si creeaza aliante ale ticalosilor, care intoxica vascularizatia sociala.
In acest moment, ticalosii, in buna masura, ne conduc, iar cine nu este ticalos si ne conduce este obligat sa lucreze cu alti ticalosi, sa faca o multime de concesii si poate sa termine prin a se ticalosi, pentru a supravietui in sferele inalte ale societatii.
Conceptia mecanicista, tipica marilor corporatii, conform careia animozitatile si problemele de interrelationare se elimina prin respectarea regulilor stabilite, este o eroare. Peste structura formala si regulile corespunzatoare stabilite ierarhic se suprapune o alta structura, insa informala, mult mai importanta, care stabileste adevaratele reguli ale jocului in toate birourile, in toate locurile de munca, si la Sahateni, si in Palatul Victoria, si la Organizatia Natiunilor Unite.
Aceste structuri informale sunt cele care domina in realitate si care ritmic tind sa se formalizeze. In background se formeaza alte structuri informale, care lupta pentru putere cu cele formale, s.a.m.d.. Aceasta este una dintre marile probleme ale lumii in care traim.
Daca nu vom sti sa rezolvam rapid problema ticalosilor, daca nu avem anticorpi sa-i izolam si sa-i punem in nise, declinul lumii in care traim azi va continua sa se amplifice. Criza economica in care ne aflam este numai una dintre fatele acestui declin. In realitate, ne aflam intr-o foarte mare criza spirituala, iar ticalosii se ridica pe umerii ei.
Anexele la Contractul Sterling sunt in total un document de 42 de pagini. Prin acesta, contractul de explorare si împărţire a productiei, încheiat de stat cu firma Sterling Resources, devine un acord de concesiune pentru explorare, dezvoltare si exploatare.
Este o modificare care trebuia făcută, conform Legii Petrolului din anul 2004.
Potrivit conţinutului, firma Sterling primeşte dreptul de exploatare imediat după pronunţarea verdictului de la Haga, arata Realitatea TV, care publica de asemenea aceste anexe, ce pot fi vazute si aici:
Pană la acest verdict, firma canadiană avea dreptul să facă doar operaţiuni de explorare. Actul preciza foarte clar că statul nu plătea despăgubiri, în cazul in care verdictul Curţii de la Haga nu era favorabil României. Tot în document, se menţionează că firma Sterling primeşte prin concesiune perimetrele Midia şi Pelican timp de 30 de ani, cu posibilitate de prelungire.
Potrivit premierului Emil Boc, contractul este foarte bine făcut şi nu poate fi uşor reziliat.
“Se spune aşa: În porţiunile din cadrul perimetrului XIII Pelican şi XV Midia, situate în zona Platoului Continental al Mării Negre, aflate în curs de delimitare între România şi Ucraina, titularul, acesta este Sterling Resource, va efectua doar operaţiuni petroliere de explorare, până la data hotărârii definitive şi irevocabile a CIJ. După anunţarea deciziei, titularul va avea dreptul de a executa operaţiuni petroliere de exploatare în suprafeţele ce vor fi atribuite statului român.“
Contractul încheiat cu Sterling a fost suspendat în perioada dintre anii 2003-2008, iar prin transformarea contractului de exploatare şi împărţire a producţiei în acord petrolier şi de concesiune compania nu mai împarte profitul cu statul român, ci plăteşte o redevenţă situată între 3,5 şi 13,5%.
Midia Resources, firma despre care oficialii Agenţiei pentru Resurse Minerale au declarat că va deveni al treilea mare jucător de pe piaţa internă de gaze, a fost înfiinţată în anul 2007, cu un capital social minim de 200 de lei.
Din datele Registrului Comerţului, compania nu a avut niciodată angajaţi, administratori sau vreo cifră de afaceri. Midia Resources este deţinută de canadienii de la Sterling Resources.
“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puţin dictate si născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol.
Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei românesti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră…
Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari si ţăranii au sărăcit; industria de casă si mestesugurile s-au stins cu desăvârsire -, iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie si aspiră a deveni deputaţi si ministri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică.
Legile demagogiei
Am admis legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea si pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului…
Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale: control, suveranitatea poporului, consilii judeţene si comunale.
Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor al statului modern.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se va specula averea statului la bursă; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru.
Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.”
Sorin Oprescu sapa din greu la radacina mitului creat in jurul personalitatii sale.
Nu-l ataca nimeni, nu-l hartuieste nimeni. E cum, cum s-ar zice, lucru manual. Iar ceea ce orice bucurestean intuia, uitandu-se in jurul sau, a fost confirmat in momentul in care primarul general a inceput sa fie parasit de oamenii sai.
Ultima plecare, produsa saptamana aceasta este si cea mai spectaculoasa. Sorin Oprescu l-a pierdut pe fostul sau sef de campanie Victor Dumitriu. A fost o plecare discreta, motivata intr-un plic lasat pe biroul pirmarului. Rose Marie Olanescu, si ea fost consilier personal, a fost mult mai explicita.
“In ultima perioada, a fost extrem de greu de comunicat cu domnul Oprescu. Parca s-a izolat intr-un turn de fildes. Am crezut in promisiunile de campanie dar, din pacate, in afara de actiuni strict de imagine nu s-a intamplat nimic.
Primaria Capitalei este parca inghetata, totul este mort“, spune Rose Marie Olanescu, afirmatii pe care Sorin Oprescu nu a vrut sa le comenteze.
Premierul Emil Boc a cerut Organizaţiei PD-L Dolj să-l demită pe Constantin Iancu din partid şi i-a solicitat ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, să-l elibereze din funcţie.
Sârbu declarase anterior că noul director, pe atunci, al Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare, Constantin Iancu, şi-a depus demisia şi decizia nu poate fi decât aceea de acceptare, pentru că este un act unilateral.
Ca la carte, politicienii au reactionat, sanctionand prezenta unui om despre care toti cei care cunosc situatia accepta ca este un membru de vaza al interlopei.
Ceea ce ma enerveaza in toata aceasta poveste este ca lucrurile au trebuit sa ajunga aici, in timp ce alti interlopi sau patati de toate felurile sunt persoane publice bine-mersi si nimeni nu le zice nimic.
Ba chiar si corup imaginea unor partide si organizatii, care incep prin a fi intoxicate de ei si termina prin a deveni un soi de organizatii paramafiote consacrate ca altceva decat sunt in realitate. Acesta este talcul pozei de mai sus, cu Iancu portocalizat, pedelizat si alaturat lui Radu Berceanu.
Astfel incat te intrebi: Radu Berceanu o fi avand legaturi cu interlopa? Mergi apoi mai departe, mult mai departe: aceste legaturi l-au determinat sa inchida ochii la ceea ce stia Craiova, ca Iancu este un tip cu trecutul si prezentul de culoarea zoaielor, lasandu-l sa intre in ascensiune politica?
Lasam aceste intrebari fara raspuns, pentru ca nu-l stim. Ceea ce stim este ca in primele zile interlopului craiovean i s-a spus public Costel Iancu, nume care apartine unui mare maestru mason roman, dupa care s-a vorbit exclusiv despre Constantin Iancu, apoi trecem la adevarata miza a subiectului.
In afara de Costel Iancu dă Craiova, Romania este plina de astfel de indivizi patati, indiferent daca ei au legatura cu lumea interlopa sau nu. Patati in diferite feluri. Ei sunt prezenti in viata publica si o fac sa miroasa urat, ca sa ma exprim elegant, pentru ca Justitia si Internele nu-si fac treaba.
Cunosc un fost subprefect si prefect PSD, despre care presupun ca a fost unul dintre informatorii Securitatii, in redactia la care lucram ca student (nu am proba acestui fapt, dar noi, cei care am fost in acea redactie, stim asta), care acum a ajuns membru PD-L si ma obliga sa ma uit la el pe vreo doua sau trei posturi de televiziune.
Omului i s-au umflat obrajii de osanza, a pastrat acelasi zambet candid de adolescent poznas, dar eu stiu ce este el. Cum pot sa mai cred in vreun mesaj politic dat de Boc sau Stolojan, cand sunt colegi de partid cu un astfel de individ? Mai ales ca acum un altul, din aceeasi spita ignobila cu primul, a ajuns prefect. Nimic nu ma scarbeste mai mult.
Mai am un fost manechin si informator al Securitatii, care este acum presedinte de consiliu judetean si care s-a dat de ceasul mortii sa le retrocedeze inapoi padurile taranilor, ca sa fie votat. Iar acum taranii isi vand lemnul padurilor speculantilor, ca sa castige bani, ca legea e prost facuta si le permite aceasta.
Si de acest om imi este scarba. Cum sa pot, macar pentru o singura secunda, sa cred un cuvant rostit de vreunul dintre liderii PSD, partid din care face parte acest ins?
Romania este doldora de astfel de insi, care au rasturnat piramida sociala si s-au pus in fruntea bucatelor. Ei sunt cei care, pe cand eram elev, erau golanii liceelor, iar cand eram student ma turnau ca am citit un poem anticomunist la cenaclu si am scris o cronica subversiva la revista, in care numai despre razboiului sfarsitului lumii nu era vorba.
Am nu doua motive personale, ci destule motive de acest fel, ca povestea lui Morega si Mantog de la Targu-Jiu, a lui Cindrea de la Sibiu, a lui Dragnea de la Teleorman sau a lui Pupeza de la Bistrita (si exemplele pot continua), ca sa nu am deloc incredere in clasa politica.
Scriu din interiorul Serpariei. Din cand in cand, cate o vipera vine sa-si infiga coltii sai minunati, perfecti. Rezultatul este simplu: ea se apropie, isi infige coltii, eu o scot din mine, apucand-o de gat cu mana si o dau cu capul de toti peretii. Vipera moare, dar e inutil, pentru ca traiesc in serparie.
Ies din camera si merg pe strada, dribland serpii care incearca sa mi se incolaceasca de picioare si calcand pe cativa pe capete. Pana acasa, omor cativa si ma simt bine. Deschid tembelvizorul (am jurat ca in viata mea nu voi mai spune televizor, poate ca ii voi spune televiroz, dar inca nu m-am hotarat sa o fac) si ma uit pe ecran.
Ce avem aici? – cum spun americanii. O colectie rafinata de serpi, printre care alti oameni, destul de putini, incearca sa dribleze si din cand in cand dau in cap la serpii mai agresivi. Vreo doi au tabarat pe un om si incearca sa il sufoce, au fete de pitoni si isi ascund dintii sub buze carnoase, metodice si ochelari academici.
Ma ridic de la pamant si plutesc prin aer. Vad sub mine orasul. O serparie, intrutotului tot. Vipere, cobre, pitoni, cate un sarpe de apa pluteste intr-un smarc linistit, dar crocodilii. Crocodilii pana si ei au inceput sa capete caractere serpesti. Sa ne intelegem: organismul de sarpe are o calitate: gura cu colti si oase maxilare in trei timpi, care inghit tot ce misca, pentru ca oasele maxilarului se deschid la aproape 180 de grade, iar dintii trag prada inexorabil, iar aceasta, de foarte multe ori, ajunge in stomacul animalului, care apoi isi digera victima.
Dis-de-dimineata, fostul sef al statului s-a confruntat cu o manifestatie sui-generis, in fata biroului sau din strada Atena.
Niste tineri din gruparea “Noii Golani” l-au asteptat cu lumanari aprinse in maini si cu tricouri negre de două tipuri: unele cu un desen, cu o spânzurătoare de care atarna o figurina avand capul caricatural al fostului preşedinte, iar dedesubt scris, cu litere de tipar, cuvântul “criminal”.
Pe celălalt, scria “vinovat pentru crimă”, sub o fotografie a lui Iliescu. Peste tricouri, tinerii aveau jachete cu harta României Mari şi cu inscripţia “Basarabia”. Jandarmii i-au dus la sectie pe protestatari.
Acest gen de manifestari, in viziunea noastra, sunt cat se poate de normale si chiar sanatoase, avand in vedere ca un om cu mainile in mod evident patate de sange, asa cum stie toata tara, este in continuare in libertate, nejudecat si condamnat pentru faptele sale si intoxica societatea romaneasca si acum, ca persoana publica.
Proba concreta a acestui fapt este ca Ion Iliescu a declarat ulterior că tinerii care au protestat în faţa sediului sunt probabil aceiaşi scandalagii, care l-au huiduit în decembrie în cimitirul Eroilor Revoluţiei.
Problema este ca i-a facut scandalagii pe niste oameni care chiar nu sunt astfel. Unul dintre ei este cel care l-a acorsat cu violentele verbale, in ultima parte a anului trecut, si pe omul lui Iliescu, Serban Nicolae.
Cu aceasta ocazie, i-a explicat pesedistului ca este nepotul cuiva ucis in zilele Revolutiei. Putin respect si ponderatie nu i-ar strica lui Iliescu. Mai ales ca in decembrie a jignit si un om cu parul alb, prezent si el la cimitir, care de asemenea l-a huiduit si admonestat pe Ion Iliescu.
Caracteristic pentru sabloanele de gandire ale acestui om este ca isi imagineaza ca toti aceia care il critica si cer judecarea si condamnarea lui sunt platiti de cineva, au pe cineva in spate care ii manipuleaza, asa cum a fost situatia sa si, ulterior, a celor pe care i-a manipulat si folosit in scop politic tot timpul vietii.
Iata spusele lui Iliescu, conform Realitatea TV: “Sunt, cred, de cineva interesat plătiţi. Altminteri e nesimţire. Sunt nişte neruşinaţi şi nişte oameni care, probabil, la vremea lor au fost implicaţi în scenele de scandal şi violenţe din 90 şi au rămas cantonaţi în violenţele de atunci”, a spus Iliescu.
Deoarece ziariştii i-au amintit că sunt tineri, de 20 de ani, Ion Iliescu a revenit asupra declaraţiei: “Atunci sunt nişte oameni culeşi de pe drumuri şi folosiţi ca masă de manevră”. O noua jignire, la fel de reprobabila.
“E nevoie de puţin respect în ţara asta. (…) Sângele proaspăt nu aduce întotdeauna mai multă înţelepciune”, a comentat si liderul PSD Adrian Năstase incindentul.
Evident, trebuia sa spuna si Nastase ceva de aceeasi natura, corb la corb nu scoate ochii. Adrian Nastase, care in toti acesti ani a fost unul dintre promotorii uitarii trecutului si mistificarii acestui trecut.
Voi contrazice aici si opinia unui confrate, pe care l-am auzit dimineata spunand ca este o dovada de nesimtire din partea “Noilor Golani” sa-i faca asa ceva de ziua lui bietului Ion Iliescu – un om care a imbatranit frumos, de care ar trebui sa fim mandri ca de o comoara nationala.
Eu cred ca Iliescu a imbatranit foarte urat, dar nu asta conteaza.
Sincer, ma intreb: stie cineva cati oameni au murit de ziua lor, din cauza lui Ion Iliescu, in timpul Revolutiei, la Timisoara, Sibiu, Cluj, Bucuresti si nu numai? Stie cineva cati oameni au murit de ziua lor, din cauza lui Ion Iliescu, la Mineriade?
Stie cineva cati oameni au murit de ziua lor, din cauza Regimului Ion Iliescu, in toti acesti 18 ani, in casele lor, saraci si batrani, bolnavi, fara bani si fara medicamente?
Dar stie oare cineva cati au murit, din aceste cauze, in Romania, in toti acesti ani, fara sa fie ziua lor, in ziua in care s-au dus de pe lumea aceasta? Stie oare Ion Ilici Iliescu sa dea un raspuns, unul macar, unul care sa nu fie o noua injurie, o noua jignire, la aceste intrebari?
“Poetule, daca vei fi palmuit sa stii ca nu da in tine istoria! Ai grija! Ti-as recomanda putina grija, atentie cind treci strada, cind bei apa, cind maninci, cind stingi lumina si mai ales, atentie cind pleci de acasa, ia si gazele cu tine, cele de pe teava! Anghel X”
Anghel X, sa stiti ca nu ma las niciodata intimidat de amenintari. Voi continua sa scriu exact ceea ce cred eu despre actualitatea romaneasca. Mentionez, daca nu a fost destul de clar acest fapt, ca textul “Ce i-ar trebui lui Ion Iliescu de ziua sa?“, este un pamflet jurnalistic.
Nu stiu daca este clar ceea ce vreau sa spun cu acest lucru.Daca nu este clar, vreau sa clarific acest lucru.
In primul rand, nu sunt de acord cu metodele de manifestare, bazate pe violenta verbala, ale “Noilor Golani”.
Sunt unul dintre “golanii” din mai 1990, din Piata Universitatii. Aceia nu erau violenti si nu huiduiau verbal, ca “Noii Golani”. Timp de mai multe saptamani, in Piata Universitatii a avut loc o manifestatie nonviolenta, si in vorba, si in fapta.
Manifestarile violente au fost marginale si au reprezentat, in majoritatea lor covarsitoare, provocari ale celor care continua si astazi sa il sustina pe Ion Iliescu. Manifestarile violente au fost destinate sa justifice interventia ulterioara a fortelor de ordine si apoi a minerilor, chemati tot de Ion Iliescu in Bucuresti.
In al doilea rand, sunt capabil sa ma detasez de randurile pe care le-am scris in acest pamflet si sa ma obiectivez fara nici un fel de problema. Cum si cand, daca voi avea ocazia o voi demonstra. Prin felul in care voi scrie.
Adeptii lui Ion Iliescu vor fi surprinsi de ceea ce voi scrie acum: si-ar dori sa aiba parte de texte de presa (stiri, articole, interviuri) scrise cu atata obiectivitate si corectitudine, asa cum sunt capabil sa o fac.
Nu voi renunta insa niciodata la principiile si la parerile mele proprii despre Ion Iliescu. Pe acestea insa mi le exprim in texte dedicate, de specialitate, separate, ca specie jurnalistica, de celelalte.
Nu exista nici o proba concreta si concordanta, care sa demonstreze ca Daniel Morar este sunat de Traian Basescu, iar acesta ii spuse ce dosar sa instrumenteze si anume cum sa o faca. Nici ca Morar il suna pe acesta in acelasi scop. Nastase face declaratii politice, atunci cand afirma existenta unui fapt neprobat prin documente sau declaratii.
“Va voi solicita, doamnelor si domnilor deputati, sa ignorati prevederile Constitutiei si sa acceptati cererea procurorilor de a permite inceperea urmaririi penale, in asa fel incat, in final, Justitia sa se pronunte“, a spus Nastase azi, in plenul Parlamentului.
Este o fraza pe care insusi Adrian Nastase o va califica drept fiind o simpla declaratie politica. Aceasta si este ea, altfel ar fi extrem de grav. O simpla declaratie politica, pentru ca in mod evident deputatii astazi nu au ignorat prevedrile Constitutiei, permitand inceperea urmaririi penale contra fostului prim-ministru.
Asa cum nu se poate spune nici ca le-au incalcat, atunci cand au respins, in trecut, inceperea urmaririi penale a aceluiasi personaj politic. Declaratia aceasta este simultan o alta ironie marca Adrian Nastase, o metafora nedefinita, care nu se poate incadra in nici una dintre categoriile cunoscute.
Un intelectual rasat si ciudat
Ca toate ironiile intelectualului rasat care este Adrian Nastase, cu pusee paradoxale de sfertodoct, care cumpara reproduceri fara valoare dupa mari creatii si si le agata pe pereti, prin casa; care este capabil sa pledeze ca un eminent jurist, profesor de drept international cu zeci de carti si lucrari publicate, care este apoi capabil sa ii roage pe criticii sai, la gramada, sa-i numere ouale.
Acum, ramane sa asteptam ca Justitia sa-si faca treaba. Prin anul 2003, am stat de vorba cu un inalt demnitar european despre coruptia din Romania si lupta impotriva acesteia.
Nu voi spune cine anume este acesta. Voi relata numai ce mi-a marturisit off-the-record: in Romania, coruptia este fenomen extrem de periculos, iar aceasta pentru ca se manifesta la cel mai inalt nivel, anume la nivelul demnitarilor statului si de acolo trebuie inceput.
Cat mai repede
Sa speram ca Justitia isi va face treaba repede, cat mai repede si ne vom lamuri intr-o perioada de timp rezonabila daca Adrian Nastase este sau nu unul dintre acesti demnitari corupti. Daca nu este, voi fi primul care voi aplauda integritatea unuia dintre cei mai buni sefi ai Diplomatiei noastre, pe care l-am avut dupa anul 1990.
Cât poate rezista o democraţie la criză? Un an, doi, zece? Data trecută, când Marea Criză a zdruncinat lumea, democraţiile s-au prăbuşit rând pe rând în faţa totalitarismului.
Şi nu doar în Germania, unde în 1933, la nici trei ani de la debutul crizei, Hitler se instala la Cancelarie şi deschidea calea celui de-Al Treilea Reich, dar şi în România, unde Carol al II-lea încerca mai întâi în 1932, apoi reuşea în 1938 să pună democraţia românească, aşa de faţadă cum era, între paranteze.
De ce ar fi democraţia acum, în 2008-2009, cu mult mai stabilă decât atunci? Căci nu doar aiurea, ci şi pe la noi, multe lucruri sunt surprinzător de asemănătoare.
Pentru a acoperi prin aparenţele sale democratice schimbarea de paradigmă politică, postdemocraţia explică transformarea lentă, dar sigură, a regimului politic caracteristic celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut pentru Europa Occidentală şi oarecum pentru America de Nord.
Emil Boc a declarat, acum cateva zile, că în maximum 10 zile va emite o ordonanţă de guvern, prin care va modifica Legea organizării şi funcţionării Guvernului şi Cancelaria Guvernului va fi desfiinţată.
“Primul ministru va avea după desfiinţarea cancelariei, ceea ce are oricare alt prim ministru din lume, un corp de consilieri, de purtători de cuvânt într-o structură decentă”, a declarat Emil Boc.
O declaratie socanta pentru mine a facut Emil Boc, cu aceeasi ocazie: “Această Cancelarie a fost în vremea lui Tăriceanu un Guvern paralel şi nu se justifică să ai două Guverne: unul la ministere şi unul la Palatul Victoria. Dacă nu facem această restructurare, nu pot să cer eu ca premier, miniştrilor, să facă treabă, să procedeze la restructurarea agenţiilor şi a altor instituţii guvernamentale“.
Boc le cere miniştrilor o situaţie privind restructurarea sau comasarea agenţiilor şi spune că, dacă până în anul 2003 nu a fost nevoie de Cancelarie, la fel se va întâmpla şi acum. “Începem restrângerile bugetare de la nivelul parlamentarilor, pentru a nu pierde controlul asupra economiei”, a mai spus primul ministru.
Partea din declaratia lui Emil Boc, subliniata de mine in aldine, este socanta, asa cum am afirmat, dintr-un motiv personal. In anul 2006, am scris in Revista “Bilant” o analiza, numita “Guvernul paralel al premierului Tariceanu”.
Explicam, in aceasta analiza, ca din a doua parte a mandatului lui Adrian Nastase o structura guvernamentala paralela, aflata in subordinea directa a premierului si a Guvernului, a luat fiinta si s-a expandat spectaculos si foarte birocratic.
Ma refeream la numarul extrem de mare de functionari guvernamentali care lucreaza in Cancelaria premierului, Secretariatul General al Guvernului (SGG) si in jur de 40 de agentii guvernamentale dintre cele mai felurite.
Explicam ca, in total, aceste structuri au avut in anul 2005 un buget anual cumulat de peste 700 de milioane de euro. Pentru aceasta analiza jurnalistica, am audiat zeci de surse din toate aceste agentii guvernamentale, SGG, precum si auditori independenti si fosti inalti functionari guvernamentali.
Pot sa relatez ca am avut o lunga discutie cu un fost consilier al premierului Tariceanu, care mi-a confirmat ca am dreptate. El mi-a spus ca Soros a facut o analiza de birou, un fel de audit organizational, din care a rezultat ca structura guvernamentala, in general, este extrem de expandata si ineficienta.
In criza de timp
Nu voi relua aici toata analiza pe care am scris-o in anul 2006. Voi spune doar ca in anul 2007, cand am castigat premiul pentru jurnalism economic al Clubului Roman de Presa, am fost nominalizat cu inca doua analize, in afara de cea cu care am castigat premiul.
Una dintre ele a fost “Guvernul paralel…”. Nu stiu daca Boc a citit ceea ce am scris, cred ca are dreptate, mai cred si ca este bine intentionat si e si pe directia buna, cand vrea sa atace superbirocratia guvernamentala chiar incepand cu propriul sau cabinet, dar mai cred ca nu prea are foarte mult timp la dispozitie.
Iata argumentele mele:
1. (cum bine a explicat deja Bogdan Chirieac) Se apropie alegerile europarlamentare. Aceasta inseamna ca in curand decizia guvernamentala in actiunile pro-restructurare va fi afectata puternic de interesele politice de tip electoral ale PSD si PD-L.
In primul rand PSD, pentru ca agentiile guvernamentale sunt in subordinea vicepremierului Dan Nica, marcant membru PSD, ministru de Interne. In al doilea rand PD-L, pentru ca figura cea mai proeminenta in asumarea acestui demers organizational este chiar premierul Emil Boc, presedintele PD-L.
2. Nu sunt deloc convins ca, inainte sa inceapa reforma aceasta structurala, Emil Boc a facut un audit al intregii structuri guvernamentale. Cu toate ca nu lucreaza deocamdata dupa ureche, in edificarea noii structuri (e corect sa ai un corp simplificat de consilieri specializati, asta era si solutia la care m-am gandit eu), cand premierul va intra in carnea agentiilor un audit guvernamental va fi necesar.
Sa luam, de exemplu, ORA (Oficiul Roman pentru Adoptii), aflat in subordinea vicepremierului Nica. Logic ar fi ca, intr-o structura simplificata, sa intre in subordinea Ministerului Muncii, ca directie, portofoliul apartinandu-i pesedistului Marian Sarbu.
Din punctul meu de vedere, este necesara in acest minister o agentie unica a copilului, care sa includa, de exemplu, si institutia care da banii pentru mame, in concediul post-nastere. Fiecare specializare din aceasta agentie ar putea fi sectie sau directie distincta. De exemplu, adoptiile o directie, banii pentru mame alta directie.
Primo: pulsiunile intereselor politice se vor simti negresit, mai ales in perioada electorala.
Secundo: seismul structural se va muta la ministerul condus de dl. Sarbu. Fiecare agentie specializata, cu mici exceptii, trebuie sa treaca la ministerele de care ar fi normal sa tina, ca directii.
Terzo: majoritatea agentiilor guvernamentale sunt in aceeasi situatie. De exemplu, ANRC trebuie sa fie la ministerul comunicatiilor, ori agentie independenta de reglementare, subordonata Parlamentului, ANRE la Ministerul Economiei, ori tot agentie indepedenta, INS la Ministerul Finantelor, ori tot agentie independenta, Comisia de Prognoza la fel etc. Seismul structural se va transmite in intreg Executivul.
3. In aceste conditii de periclitate seismica guvernamentala, Cabinetul Boc va trebui sa mai si gestioneze pulsiunile violente ale crizei economice-financiare globale, si criza bugetara interna.
De aceea spun: executivul acesta este in criza de timp si sub o presiune fantastica. Sa speram ca va sti sa sa gestioneze situatiile extreme in care va ajunge in lunile urmatoare, pentru ca o idee buna, in principiu, va fi sucita de toti in toate felurile si va fi exploatata politic din plin.
Da, Romania are nevoie de o astfel de centura de siguranta, exact cum a spus in plenul Parlamentului Traian Basescu. Despre posibilitatea ca Romania sa imprumute bani de la FMI am vorbit de acum sase luni. Problema este insa ce fel de centura este un acord cu FMI pentru un imprumut de urgenta: o centura de siguranta sau de sufocantza?
Am ridicat aceasta problema de luni de zile. Tin minte ca acum cateva luni, pe la finele lunii noiembrie, l-am intrebat pe Adrian Vasilescu nu daca facem sau nu facem un imprumut de urgenta de la Fond, ci cat poate fi acesta si ce clauze, pe ce perioada de timp si la ce dobanda.
Evident, Vasilescu nu mi-a spus aceste lucruri. Mi-a spus ca deocamdata astfel de informatii nu pot fi furnizate, dar nu mi-a infirmat (fara sa-mi confirme) ca ne pregatim sa facem un imprumut.
Barbateste privind lucrurile: nu avem incotro si trebuie sa ne multumim cu faptul ca probabil ca o parte dintre banii de care avem nevoie vor veni pe filiera europeana.
Ceea ce trebuie sa intelegem cu maxima claritate este gravitatea a ceea ce se petrece acum la nivel global.
Este un gest curios şi neprietenesc! Preşedintele maghiar Solyom Laszlo susţine, în continuare, că autorităţile române nu i-au permis să aterizeze la Târgu Mureş.
Şeful statului vecin susţine că incidentul ţine de organizarea statului nostru. Declaraţiile au fost făcute la Cozmeni, în judeţul Harghita, unde preşedintele maghiar a venit să asiste la manifestările prilejuite de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.
“Nu am venit mâine deoarece am nişte obligaţii şi mâine la Budapesta, trebuie să predau nişte premii şi după ce mi-a fost retrasă permisiunea de a ateriza cu avionul aici, am venit astăzi ca să pot ajunge mâine înapoi”, a spus preşedintele Solyom Laszlo, catalogând gestul statului român de retragere a autorizaţiei de aterizare la Târgu Mureş drept unul ”neprietenos” şi ”foarte curios”.
Solyom Laszlo a declarat că nicio autoritate din lume nu poate interzice o sărbătoare naţională mai ales când de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, pe 15 martie, peste tot în lume ungurii sărbătoresc.
Preşedintele UDMR, Marko Bela, a declarat astăzi, la Cristuru Secuiesc, în faţa a peste 3.000 de maghiari, că “niciodată” românesc va însemna în maghiară “în curând”. Liderul maghiar s-a referit la afirmaţia politicienilor români, inclusiv la preşedintele Traian Băsescu, potrivit cărora nu va exista niciodată autonomia Ţinutului Secuiesc.
“Ni s-a spus că niciodată nu se va reamplasa din nou Statuia Libertăţii în Arad. Şi ea există astăzi. Mai ieri, am auzit un politican român spunând că niciodată nu va fi autonomie teritorială. La care putem răspunde, de asemenea, doar cu: să aşteptăm până la capăt. Dacă vom fi uniţi, cuvântul românesc niciodată va însemna în maghiară în curând”, a declarat Marko Bela.
El a trecut apoi prin istoria recentă şi a amintit celor prezenţi despre faptul că, la începutul anilor ‘90, însemnele în culorile roşu-alb-verde erau aproape interzise, iar imnul unguresc a fost necesar să fie disimulat într-un psalm bisericesc “Binecuvântează-l, Doamne, pe maghiar”. El s-a declarat mulţumit că “astăzi maghiarii pot sărbători liber”. Marko Bela a amintit de Trianon care “a împins milioane de maghiari în minoritate” şi a făcut un apel la unitatea maghiarilor.
“Dacă în momentele grele suntem capabili să punem deoparte frustrările, ofensele, divergenţele, supărările şi vanităţile şi suntem în stare să ne unim, atunci suntem cu adevărat o singură naţiune”, a declarat liderul unional. Marko Bela a dat exemplu colaborarea UDMR cu Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) condus de Tokes Laszlo, care a acceptat să participe la alegerile europarlamentare sub semnul lalelei (simbolul UDMR), iar acum au căzut de acord să prezinte o listă comună sub simbolul lalelei, “lista solidarităţii maghiare”.
Mesajul preşedintelui Traian Băsescu a fost citit la Cristuru Secuiesc în limba maghiară de un elev.
Şi la Târgu Mureş manifestările au început la ora 12.00 la statuia lui Bernady Gyorgy, unde a fost depusă o singură coroană de flori din partea viceprimarului Csegzi Sandor. Au fost prezente aproximativ 50 de personae, toţi vârstnici. În paralel şi PCM a organizat o ceremonie la statuia lui Petofi Sandor, unde au fost prezente cam 100 de personae, tot vârstnici.
“Întâlnirea de astăzi cu FMI a fost programată de săptămâna trecută, iar împrumutul ar putea să se apropie de suma de 20 de miliarde de euro “, a afirmat astăzi preşedintele Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni, în cadrul unei ediţii speciale a postului Realitatea TV.
Preşedintele Traian Băsescu a mărturisit astăzi că este pentru prima oară când se întâlneşte cu FMI, iar întâlnirea a fost programată de săptămâna trecută.
“Întâlnirea de astăzi cu FMI a fost programată de săptămâna trecută. Când ţara este în dificultate, un preşedinte nu poate să doarmă la Palatul Cotroceni. Vreţi să fiu cum am fost acum câţiva ani când nu eram informat de către şeful guvernului liberal despre problemele ţării?
Ţara se află în dificultate şi nu mă voi ascunde de a-mi asuma răspunderea, acestea fiind obiectivul meu, iar cine vrea să mă îndepărteze de această obligaţie nu ştie ce spune”, a explicat preşedintele Traian Băsescu.
Raportul întocmit de FMI asupra economiei, pe baza căruia se va negocia acordul de împrumut, este mult mai sumbru decât orice estimare făcută până acum.
Evaluarea economiei româneşti, făcută de experţii Fondului Monetar Internaţional, cu care autorităţile de la Bucureşti negociază acum obţinerea unui împrumut, arată, pentru acest an, o creştere economice negativă de 4% şi un deficit bugetar de 4,7% din PIB, potrivit unor surse oficiale apropiate discuţiilor cu Fondul.
Elena Băsescu a demisionat din PD-L şi va candida ca independent la europarlamentare. “Nu tata mi-a impus candidatura. Sunt conştientă că nu am şanse să ajung ca independent la europarlamentare”, a spus Elena Băsescu care a anunţat că va reveni în PD-L dacă va câştiga alegerile.
Cu un scor covarsitor, Crin Antonescu l-a invins pe actualul presedinte, Calin Popescu-Tariceanu, cu 873 la 546 de voturi si 12 voturi nule.
Crin Antonescu a intrat în politică în anul 1992, în Convenţia Democrată a României, arata Realitatea TV.
În anul 1995 a devenit membru PNL, iar în perioada dintre anii 1995-2002 a primit funcţia de vicepreşedinte al Partidului National Liberal.
Între anii 1997-2000, a fost ministru al Tineretului şi Sportului. Din luna ianuarie a anului 2007, a fost desemnat preşedinte al Grupului Parlamentar liberal din Camera Deputaţilor.
Dupa izbucnirea acestui scandal, asa, in raspar la aproape tot ce se spune in mass-media, m-am trezit intrebandu-ma ce s-ar fi intamplat daca Basescu, ori unul ca Basescu ar fi fost presedintele Romaniei de la inceputul anilor ‘90.
In acest moment, unii incearca, stangaci si fara argumente, sa faca legatura intre acest scandal si persoana lui Traian Basescu. Ceea ce sapa la radacina credibilitatii acestei teorii este ca primul care a rostit numele presedintelui a fost Corneliu Vadim Tudor.
Apoi au inceput altii, si altii, si altii, si tot asa. Glosand fara nici o noima, fara sa aiba nici o proba, nici jurnalistic vorbind, nici in alt fel. Desigur, vesnicul argument este ca Basescu l-a sunat pe Morar, care… etc. Acum vreo doua zile, a aparut din nou Claudiu Saftoiu, cu o versiune revizuita a celor spuse acum cateva luni despre relatia dintre Basescu si ascultarea unor telefoane.
Sincer? Nu-l cred. Astept sa vad probele pentru o astfel de afirmatie, ori pentru orice afirmatie din aceasta familie de mistificari, apoi, daca sunt probe adevarate, da, voi fi de acord ca Basescu e in spatele povestii asteia. Probabil ca aceia care striga aceste lucruri uita ca dau impresia implicit ca totul era perfect daca Puiu Popoviciu acum nu ar vibra cum ii diapazoneaza DNA, iar DNA nu ar exista, si punct.
Sa-l lasam acum pe Basescu deoparte. Inca odata, acest scandal este o proba indubitabila a mizeriei in care traim. Mizerie spirituala, la aceasta ma refer. Una in care suntem condusi de catre ticalosi, in care totul se face pe relatii de tip mafiot, una in care daca nu faci parte din gasca nu ai nici o sansa, sansa fara de care te sufoci si devii victima sistemului corupt.
Vad cum acest sistem corupt este peste tot, ii vad ramificatiile si cred ca avem o mare, foarte mare problema: Cristian Tudor Popescu spunea in aceasta seara ca a gresit afirmand ca autoritatea intra in disolutie in Romania. Nu, nu a existat niciodata dupa 1990 autoritate.
Nu sunt de acord cu CTP-ul. Se petrece altceva: conversia autoritatii de stat in stat mafiot autoritar, care sufoca cetateanul si, finalmente, democratia, atata cata a fost vreodata. Ceea ce este si mai grav este ca de multe ori despre aceste lucruri combat si unii insi care au contribuit, contribuie sau vor contribui la crearea acestui stat autocratic mafiot.
Pericolul este foarte, foarte mare. Nu trebuie sa lasam acestor mafii posibilitatea ca intr-o zi legea mafiei sa devina lege de stat.
Dupa ce aseara a aparut zvonerul ca, alaturi de Sorin Rosca Stanescu, ar urma sa fie arestati Mugur Ciuvica si Sorin Ovidiu Vantu, asa cum arata Tiberiu Lovin via Dan Andronic, azi focusul s-a schimbat, de pe ultimii doi pe Cornel Nistorescu si Alecu Racoviceanu.
Oricum, in prima versiune, cea vehiculata in a doua parte a zilei de ieri, exista o doza de Romania absurd, pentru ca nici Mugur Ciuvica, nici Sorin Ovidiu Vantu nu sunt jurnalisti.
Mugur Ciuvica, cel care conduce destinele unei organizatii ciudate, Grupul pentru Investigatii Politice, este la limita dintre mediul politic si presa, in masura in care este invitat pe la diferite emisiuni, pe cel putin doua posturi: Realitatea TV si Antena 3.
Despre Sorin Ovidiu Vantu mi se pare absurd sa vorbesc prea mult. Nu este jurnalist si nici nu a avut vreodata aceasta pretentie. Este si patron de presa, in afara de celelalte afaceri pe care le are, care nu sunt foarte vizibile.
De aici si semnul de intrebare pe care l-am avut ieri si motivul pentru care nu am scris. Mult mai verosimila, din punct de vedere al coerentei, este versiunea SRS – Nistorescu – Racoviceanu (foto 1 – Pagina de Media). Dar ce sa faca acesti trei jurnalisti?
Chiar sunt curios pentru ce ar putea fi arestati ei sau altii. Am indoielile mele ca, daca acest zvon nu este doar un simplu zvon, este vorba chiar despre acestia trei. Vad ca se mentine in zvoner Sorin (foto 2 – Mediafax).
De ce, vom vedea, daca va fi cazul. In rest, sunt destul de sceptic. Nistorescu (foto 3 – Libertatea), ok, sa zicem ca o fi facut ce-o fi facut, vom vedea ce, iarasi, daca va fi cazul. Dar Alecu? Sa ma ierte bunul Dumnezeu, ce a mai facut si Alecu?
Si, atentie, astept cu nerabdare in continuare sa vad probe in sprijinul ideii ca in spatele arestarii lui Jiji este Basescu. Se fac in prezent doar asociatii circumstantiale de fapte si idei, uneori destul de lipsite de coerenta, dupa principiul: Un om mergea pe o strada, intr-un oras, si deodata a cazut pe el un meteorit si l-a ucis. Sigur in spatele acestei afaceri se afla Traian Basescu.
Pana cand o sa vad probe, dincolo de aceste vorbe, lansate dupa principiul hai sa vedem acum ce ar putea fi si care sunt variantele, voi ramane foarte sceptic privind asocierea dintre Basescu si ultimele arestari.
E nebun asta sa-si dea in cap cu asemenea porcarii (pentru ca, daca sunt facute de Basescu, sunt niste porcarii) in an electoral? Poate mai vrea sa iasa presedinte a doua oara. Ma indoiesc profund…
Post Zebeleuticum Extaticum: Vad, pe Realitatea TV, ca, incepand cu Alecu, apar tot mai multi care sustin ca ei cred ca in spatele arestarii lui Gigi Becali nu este Basescu. De ce? Se tem?
Imi pun si eu niste intrebari, cum se face ca ieri unii sustineau ca este in spatele povestii Basescu, iar azi altii afirma inversul? Ce mai e si asta, ca-s complet nedumerit…
ual al Justitiei romanesti, care si-a dat masura deplina prin Rezolutia procurorilor in cazul Ion Iliescu si al complicilor sai, vinovati de Represiunea din iunie 1990.
enala in cazul Mineriadei din 1990. Au trecut 19 ani si consideram ca se intrunesc elementele de tergiversare a rezolvarii dosarelor represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990). Va rugam sa luati act de incercarile repetate de musamalizare a Dosarului Mineriadei iunie 1990 realizate de reprezentantii Justitiei Romane in scopul protejarii vinovatilor represiunii din iunie 1990.
358/P/1997 si 12375/P/1997 formandu-se dosarul unic cu nr. 160/P/1997.
decat cel comunicat oficial, respectiv 100 – 160 in loc de 6.
usinoasa asupra credibilitatii Romaniei ca stat de drept.
Parchet si sistemul politic.
Intelegem acum cu totii, abia acum, in ce sens s-a gandit “finalizarea”…
“civili”, exact in momentul simbolic al implinirii a 19 ani de la evenimentele sangeroase, care ne-au transformat pe noi in victime si pe Dvs. in oameni politici.
Scriu din interiorul 
