Premierul Emil Boc a cerut Organizaţiei PD-L Dolj să-l demită pe 
Constantin Iancu din partid şi i-a solicitat ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, să-l elibereze din funcţie.
Sârbu declarase anterior că noul director, pe atunci, al Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare, Constantin Iancu, şi-a depus demisia şi decizia nu poate fi decât aceea de acceptare, pentru că este un act unilateral.
Ca la carte, politicienii au reactionat, sanctionand prezenta unui om despre care toti cei care cunosc situatia accepta ca este un membru de vaza al interlopei.
Ceea ce ma enerveaza in toata aceasta poveste este ca lucrurile au trebuit sa ajunga aici, in timp ce alti interlopi sau patati de toate felurile sunt persoane publice bine-mersi si nimeni nu le zice nimic.
Ba chiar si corup imaginea unor partide si organizatii, care incep prin a fi intoxicate de ei si termina prin a deveni un soi de organizatii paramafiote consacrate ca altceva decat sunt in realitate. Acesta este talcul pozei de mai sus, cu Iancu portocalizat, pedelizat si alaturat lui Radu Berceanu.
Astfel incat te intrebi: Radu Berceanu o fi avand legaturi cu interlopa? Mergi apoi mai departe, mult mai departe: aceste legaturi l-au determinat sa inchida ochii la ceea ce stia Craiova, ca Iancu este un tip cu trecutul si prezentul de culoarea zoaielor, lasandu-l sa intre in ascensiune politica?
Lasam aceste intrebari fara raspuns, pentru ca nu-l stim. Ceea ce stim este ca in primele zile interlopului craiovean i s-a spus public Costel Iancu, nume care apartine unui mare maestru mason roman, dupa care s-a vorbit exclusiv despre Constantin Iancu, apoi trecem la adevarata miza a subiectului.
In afara de Costel Iancu dă Craiova, Romania este plina de astfel de indivizi patati, indiferent daca ei au legatura cu lumea interlopa sau nu. Patati in diferite feluri. Ei sunt prezenti in viata publica si o fac sa miroasa urat, ca sa ma exprim elegant, pentru ca Justitia si Internele nu-si fac treaba.
Cunosc un fost subprefect si prefect PSD, despre care presupun ca a fost unul dintre informatorii Securitatii, in redactia la care lucram ca student (nu am proba acestui fapt, dar noi, cei care am fost in acea redactie, stim asta), care acum a ajuns membru PD-L si ma obliga sa ma uit la el pe vreo doua sau trei posturi de televiziune.
Omului i s-au umflat obrajii de osanza, a pastrat acelasi zambet candid de adolescent poznas, dar eu stiu ce este el. Cum pot sa mai cred in vreun mesaj politic dat de Boc sau Stolojan, cand sunt colegi de partid cu un astfel de individ? Mai ales ca acum un altul, din aceeasi spita ignobila cu primul, a ajuns prefect. Nimic nu ma scarbeste mai mult.
Mai am un fost manechin si informator al Securitatii, care este acum presedinte de consiliu judetean si care s-a dat de ceasul mortii sa le retrocedeze inapoi padurile taranilor, ca sa fie votat. Iar acum taranii isi vand lemnul padurilor speculantilor, ca sa castige bani, ca legea e prost facuta si le permite aceasta.
Si de acest om imi este scarba. Cum sa pot, macar pentru o singura secunda, sa cred un cuvant rostit de vreunul dintre liderii PSD, partid din care face parte acest ins?
Romania este doldora de astfel de insi, care au rasturnat piramida sociala si s-au pus in fruntea bucatelor. Ei sunt cei care, pe cand eram elev, erau golanii liceelor, iar cand eram student ma turnau ca am citit un poem anticomunist la cenaclu si am scris o cronica subversiva la revista, in care numai despre razboiului sfarsitului lumii nu era vorba.
Am nu doua motive personale, ci destule motive de acest fel, ca povestea lui Morega si Mantog de la Targu-Jiu, a lui Cindrea de la Sibiu, a lui Dragnea de la Teleorman sau a lui Pupeza de la Bistrita (si exemplele pot continua), ca sa nu am deloc incredere in clasa politica.
Si sa tot bomban pe acest website.
Politica la romani 