Cabinetul Boc a gresit atunci cand nu a facut o analiza de ansamblu, asupra anvelopei (cum i se spune acum foarte insistent si destul de impropriu) pensiilor si a celei a salariilor din Romania.
Credem ca de-abia ulterior putea sa ia decizii de genul celei privind eliminarea cumulului pensiilor cu salariile din sectorul public, explicand concret care este economia facuta la buget astfel si pregatind simultan masuri legislative adiacente, pentru ca alte categorii de persoane care nu sunt vizate de politica justa, consideram noi, a Executivului sa nu fie afectate.
Fara sa-si calculeze intai cu prudenta si echilibru miscarile de strategie de austeritate bugetara, Emil Boc si cei care il consiliaza au permis manifestarea unui fenomen pe care noi il numim aici, credem pe buna dreptate, constitutionalitatea nesimtirii.
Cu regularitate de ceasornic, de la inceputului acestui scandal public, de cate ori iesea Emil Boc si dadea exemple de de-alde Geica de la Autoritatea Aeronautica Civila, mass-media cauta cu cerbicie si gasea exemple de oameni care-si merita banii si care erau afectati de deciziile guvernamentale.
Nu suntem in masura sa judecam anchetele jurnalistice. Ar fi fost si culmea ca mass-media sa nu semnalizeze existenta acestor defectiuni functionale majore in intentiile Executivului. Ba, din contra, presa a facut foarte bine ca le-a reliefat.
In schimb, imediat mediul politic antiguvernamental a absorbit aceste descoperiri ale jurnalistilor, le-a asimilat politic si a inceput sa loveasca in intentiile Gu
vernului. Aceasta este ceea ce numim noi nesimtire constitutionala.
Constitutionala pentru ceea ce s-a petrecut astazi. Asa cum tot presa a scris, patru dintre judecatorii de la Curtea Constitutionala, institutia care a respins astazi ordonanta cu bucluc, cumuleaza pensii si salarii. Nesimtite. In conditiile exemplificate azi de Emil Boc pentru de-alde Geica (pentru a nu mai complica expunerea, nu vom insista).
Normal, ar trebui sa existe cai de atac pentru astfel de situatii de conflict evident de interese, in care cei patru sa nu aiba dreptul sa se pronunte intr-o astfel de speta juridica, in care sunt direct afectati.
Aceasta de asemenea este tot nesimtire constitutionala. Practic, rezultatul legiferarii strambe de 18 ani, dupa alti 44 de ani de legiferare stramba comunista, ar trebui acum reparat de un executiv, prin masuri legislative foarte bine puse la punct, gandite indelung si calibrate in numele unui singur ideal: dreptatea sociala.
In loc, Boc cel Pripit procedeaza cam asa: se suie in tramvaiul 16; merge doua statii, apoi se gandeste mai bine; coboara; urca in 104, merge o statie, se gandeste putin; coboara iar; urca in troleibuzul 92; in drum spre statia Traian, gandindu-se din nou, coboara; se duce la autobuzul 135 si asa mai departe.
In felul acesta, Executivul nu va ajunge nicaieri, in afara de faptul ca va reusi sa haladuie debusolat prin Bucurestiul aglomerat al legislatiei, economiei, finantelor si, fatalmente, politicii romanesti.
