Partidul Democrat-Liberal propune un program de guvernare, pentru perioada anilor 2009-2012, a carui sinteza este disponibila pe Internet, in 270.000 de semne, ceea ce da impresia de seriozitate, adica, daca pentru sinteza oamenii acestia au sistematizat intr-un text document atat de amplu, iti dai seama cat de profunda este analiza realizata pentru documentul complet.
Vizualizeaza documentul complet online
download Program de guvernare PD-L (sinteza)
Intr-adevar, ar exista o baza reala, pe care s-ar putea face o astfel de asertiune. In anul 2006, am avut o lunga discutie cu unul dintre cei care au contribuit la realizarea unui alt amplu document, care a si fost editat, in campania pentru legislativele din anul 2004, in format carte: un volum amplu, detaliat, interesant: Programul de guvernnare al Aliantei D.A..
Interlocutorul nostru a fost Valentin Ionescu. Personal, consideram ca acel program, la care stim ca au mai lucrat si alti oameni avand competente serioase pe diferite domenii, era o realizare deosebita. Minusurile sale erau la partea de strategie comunicationala in interiorul lumii politice: cum faci sa determini clasa politica, in integralitatea sa, sa respecte un set de linii directoare, astfel incat programul tau de guvernare sa nu se transforme in praf si pulbere la prima schimbare a compozitiei chimice a Executivului?
La aceasta intrebare, in Romania nu a raspuns nici una dintre formatiunile politice din Romania. Nici una nu a incercat sa incheie cu restul spectrului politic un pact de continuitate in guvernare, iar aceasta, in viziunea noastra, este marea noastra problema din ultimii 18 ani. Am exprimat-o, de-a lungul timpului, in multe feluri.
Iata una dintre metaforele pe care le consideram potrivite: Romania este un cetatean haotic si dezorientat care, ducandu-se dimineata la servici, se suie in primul tramvai care-i iese in cale. La un moment dat, se razgandeste brusc, coboara din tramvai si merge hai-hui cateva strazi pe jos. Apoi vede un autobuz si iar se aburca in el. Merge o vreme, coboara si se urca intr-un taxi. Ajunge in Baneasa cu taxiul, se razgandeste iar si ia autobuzul 5537 pana in Militari. Si asa mai departe, fara nici un orizont.
Explicam aceste lucruri aici, pentru ca credem ca, in acest moment, PD-L este cel mai aproape de realizarea acestui deziderat. Pastram insa distanta critica necesara, pentru a citi aceasta sinteza a programului de guvernare propus de catre PD-L.
Primul capitol incepe cu un text pe care l-am mai citit de atatea ori, ca nu mai credem: “Un alt mod de guvernare”, bazat pe “un management responsabil, participativ si eficient”. Ok, sa vedem in ce consta aceasta in practica.
Urmeaza o zona descriptiva, care trateaza situatia actuala in care ne aflam cu destula acuratete, in liniile sale directoare. Urmeaza un alt capitol, numit “Directii strategice ale PD-L pentru perioada 2009-2012″. Trecan d peste faptul ca ne-am obisnuit ca oameni competenti sa nu puna chiar toate virgulele unde trebuie, inclusiv intr-un act normativ, asa cum se poate constata la categoria “Legislatie” a acestui website, directiile strategice foarte frumoase pe care le-am citit, care pot fi lecturate de curiosul cititor avid de cunoastere, nu spun nimic nou fata de multe promisiuni electorale pe care le auzim.
In afara de invelisul intelectual al exprimarii, in care este bine aranjat textul. Ceea ce ne intereseaza este insa: cum, in cat timp si de unde resurse financiare, asa cum am aratat si cand am luat la puricat putin documentul analog PSD+PC.
Vom trece peste alte doua capitole foarte frumoase si inutile pentru timpul nerabdator in care traim: “Principiile de guvernare” si “Principiile de elaborare a programului de guvernare”. Ne pastram inca rabdarea si o oarecare indulgenta, dand scroll in josul textului.
Aha, iata: “alocarea a minimum 6% din PIB pentru educatie si cresterea resurselor”, “toleranta zero fata de actele de coruptie”, “redarea demnitatii sociale a meseriei de profesor”, “eliminarea birocratiei excesive”, “pachet legislativ nou, stabil” etc.
Urmeaza, la modul asemanator, dupa Educatie, Sanatatea, Piata muncii, Familie & Protectia copilului, Tineret si sport, Competitivitatea si mediul de afaceri, Cercetare, dezvoltare si inovare samd, in total o multime de directii de actiune, inclusiv reforma sistemului politic.
Nu stim ce vor face politicienii (vom reveni asupra acestei chestiuni), dar ceea ce stim este ca la PD-L exista niste insi care au muncit pe rupte ca sa puna la punct un program de guvernare foarte articulat si aplicat. Din acest punct de vedere, PD-L pare a fi un fel de urmas al fostei Aliante D.A..
Problema este ca nu intotdeauna ceea ce in teorie pare ca se va desfasura perfect, uns, super se si petrece in practica astfel. Un exemplu foarte apropiat este ceea ce s-a intamplat cu fosta Alianta D.A. si anterior cu alianta CDR – USD – UDMR. Ambele pareau niste creatii politice destinate succesului si s-au dovedit a fi sortite esecului.
De ce? – aceasta este o intrebare la care poate ca vom incerca sa raspundem intr-o zi. Ceea ce spunem deocamdata este ca in teoria sistemelor de guvernare se spune ca, daca un executiv este format de un singur partid, acesta este mai eficient decat unul format din mai multe formatiuni politice.
Ca, daca primul-ministru este si lider al partidului de guvernamant, atunci guvernul este mai bun decat unul condus de un subordonat al presedintelui partidului. Fie acesta si presedinte al statului, adica formal in afara partidului. Evident, ne referim la cupla Iliescu-Nastase, de exemplu.
Aceasta ar putea fi o explicatie de ce frumusete de programe de guvernare pe hartie se duc pe apa sambetei. Acum, ideea este ca PD-L probabil ca nu va reusi sa guverneze singur, la fel PSD si PNL. Din momentul in care intre doua dintre aceste trei partide se va forma o alianta, orice program de guvernare bun se poate denatura serios.
Programul de guvernare al Aliantei D.A. s-a denaturat inca de cand a inceput sa fie aplicat. Multi dintre realizatorii sai, nemultumiti, s-au retras din sfera decizionala a Aliantei, nedorind sa participe la acest macel. A urmat iesirea de la guvernare a PD, ruperea factiunii PLD si formarea aliantei underground PNL-PSD, fara de care Tariceanu nu mai ramanea premier nici macar o saptamana.
Sub santajul PSD, PNL a transformat guvernarea sa cu UDMR intr-o serie fara sfarsit de compromisuri facute pe multiple planuri. Finalmente, se pune problema filosofica aproape: in ce masura poti avea incredere intr-un politician, atunci cand iti spune ca va fi sfant de pictat in biserica si va face tot ceea ce promite in campania electorala?