1 Mai postcapitalist

”Este şi un element de politic, uşor propagandistic, în spatele acestei petreceri, nu putem să ne minţim. Este un element, în care partidul încearcă să facă o manifestare, prin care să se facă mai atractiv pentru cetăţeni. Nu am ţinut un discurs, pentru că nu am vrut să politizez excesiv acest eveniment”, a spus preşedintele PSD pentru Realitatea TV.

Trecand peste faptul ca vorbele rostite de Mircea Geoana demonstreaza ca acesta are in arsenalul personal un lexic format din 85 de cuvinte, pornim de la imbulzeala de azi, terminata cu bataie, din Parcul Izvor, incercand sa ajungem la ce fel de 1 Mai traim noi astazi defapt.

In resturile de capitalism, printre care ne desfasuram existenta tot mai complicata si haotica, indivizi obscuri precum Mircea Geoana si Marean Vanghele sunt prezente total insignifiante, butaforii de care ne agatam, pentru a realiza, uneori, interviuri telefonate, dominate de o toxica politicaly corectness, bazate pe faptul ca ne facem un set de intrebari si suntem capabili sa luam succesiv interviul de acelasi tip si lui Vanghelie, si lui Patapievici, si lui Carlos, Sacalul, si lui Osama bin Laden, si lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Ulterior, revenim in redactie, bem o tigara, fumam vreo doua-trei cafele espresso si ne gandim, ca robotii, ce alte miniinterviuri lipsite de orizont, nonconflictuale si telefonate vom mai face. Ziua de lucru trece, si inca una, si inca una, iar odata cu ele si viata noastra, terna, plata si lipsita de orizont.

1 Mai astazi inseamna ca unii dintre noi, in loc sa faca acest lucru, pe care il fac in restul zilelor lucratoare ale anului, ies in parc si (poate ca) reusesc sa nu se bata, atunci cand consuma un mic si galgaie o bere.

Cu gandul la ziua de luni, cand se vor intoarce la scarbici, unde este preferabil sa pleci capul si sa asculti bullshit-ul corporatist despre promovarea competentelor si responsabilitatea social, ca si gagaiala mincinoasa despre lucrul in echipa, sperand ca nu vei fi luat la ochi inca o zi in plus ca gandesti contrasistem.

Un sistem care seamana tot mai mult cu o dictatura a capitalului si a ticalosiei mascate in principialitate. Un sistem care striga despre sine ca este o democratie, cu pluralitate de idei si circulatia libera a acestora, neingradita, dar care in realitate devine tot mai mult precum sistemele dictatoriale din filmele science-fiction, corupt, jegos, lustruit, hipertehnologizat, clientelar si strivitor de personalitate umana.

Una peste alta, ma vad obligat, inainte sa dau Publish acestui post, sa adaug trei taguri anume. Trei taguri pe care acum zece-cincisprezece ani daca mi le sugerai iti aratam, cu degetul indreptat spre tampla, ca esti nebun: capitalism, minciuna, impostura. Acum insa sunt gata sa fac semnul acela al degetului care impusca tampla si zboara creierii.

The system stinks.

Adrian Nastase se crede mistret

In lungul sir al declaratiilor lui Adrian Nastase despre Traian Basescu, care defapt sunt declaratii in propriul sprijin, care defapt sunt declaratii despre el insusi (El Insusi – cum era supranumit tipul pe cand era prim-ministru, de catre jurnalistii acreditati pe Guvern), Nastase a incercat de multe ori sa fie aparent glumet si in realitate ironic, pentru a-si lua la misto adversarii politici.

Din cauza zeflemelei groase care a iesit din structura cerebrala sofisticata a acestui intelectual aparent subtire, au rezultat tot felul de fraze/gafe celebre, precum aia cu numaratul oualor, ori panseul notoriu prin lumea noastra, a presei, ca jurnalistii au poteci pe creier, precum si un lung sir de causticitati la adresa lui Traian Basescu.

In aceasta linie se inscrie acum declaratia lui Nasty, care s-ar dori impuscat, in urma unui decret dat de Traian Basescu. Ironia autovictimizatoare se intoarce ca un bumerang contra celui care a facut-o, pentru ca procesul la care fusese prezent Nastase era cel referitor la Dosarul Trofeul Calitatii. In acesta, este vorba despre faptul ca Adrian si-ar fi folosit influenta pentru a strange bani pentru partid, in campania electorala din anul 2004.

Caraghios este ca, asa cum il stim, Nasty este un mare vanator de mistreti. Probabil ca, in cosmarurile sale populate de Basescu, el este in blana unui mistret, alergand avan peste dealuri, urmarit de Baselu, care trage in el cu o pusca de vanatoare. Le urez vanatoare placuta amandurora.

Hai sa facem legatura intre familia Basescu si familia Penescu

Acum, daca tot a plecat si Costica Valcea la DNA Pitesti cu masina procurorilor, este cazul ca, dupa principiul (enuntat de mine de curand) “un om mergea pe strada-ntr-un oras, si deodata i-a cazut in cap un meteorit, sigur in spatele afacerii este Traian Basescu”, sa punem o intrebare-ntrebatoare:

Intrebare 1: Cati jurnalisti sapa in acest moment, incercand sa faca legatura intre fratii Penescu si cineva din familia lui Traian Basescu?

Apoi inca una:

Intrebare 2: Nu cumva, de pilda, fratele presedintelui, Mircea Basescu, a folosit sau foloseste, pentru inghetata pe care o fabrica, zahar de la Pic, firma lui Cornel Penescu?

Pun aceste intrebari retorice si in mod evident atinse de parfumul absurdului, pentru ca astfel de evolutii abracadabrante merg in continuarea concluziilor zapacitoare, trimise apoi in ceata, care au fost trase la precedentele scandaluri.

Revin: sunt convins ca Basescu este in tot si in toate; in spatele arestarii lui Cornel Penescu, ambalator de zahar in Trivale, nu mai vorbesc.

De exemplu, era evident ca Traian Basescu, omul care ulterior chiar l-a aparat public pe Puiu Popoviciu, a fost cel care a comandat arestarea acestuia de catre Politie si anchetarea sa de catre DNA.

Cu atat mai mult cu cat Ioana Basescu, fata cea mare a presedintelui, are un apartament de lux cumparat in Baneasaviciu Park. Asta era legatura, e clar…

Cat despre Becali, iarasi implicarea prezidentiala este evidenta: Basescu i-a spus lui Daniel Morar sa-i instrumenteze un dosar lui Becali, mana-n mana cu clanul Geamanu, ca sa poata sa-l arunce pe acesta-n puscarie, sa-l victimizeze, sa-i creasca popularitatea, acesta sa iasa europarlamentar, apoi sa candideze la Presedintie si sa fie contracandidatul sau!

Pe care sa-l bata, nu? Ce simplu era! Ca sa nu mai vorbim despre prietenia si scarpinarea reciproca pe spate dintre Becali si Penescu. E clar, dom’ne, si aici este tot mana lui Traian Basescu, acest dictator, care ne mananca sufletul si care este o amenintare la adresa democratiei.

citeste si:
Cornel Penescu arestat (Blogul lui Budescu)

Voronin. File de poveste

Cand ma uit la bietul Vladimir Voronin de astazi, ma gandesc la ultimele zile / saptamani / luni ale lui Ceausescu. Diferenta este ca pe Ceausescu il lasase Kremlinul singur inca din anul 1987, iar pe Voronin (pare-se) nu l-a lasat nici acum din brate.

Nu-i bai. Nici pe Shevardnadze nu-l lasase din brate, si totusi a plecat de la putere. In Ucraina, plictisitorul Viktor Ianukovich este sustinut de Moscova si acum. Si totusi este in opozitie, cu tot cu partidul sau rusofon.

Indiferent daca Voronin va cadea acum sau peste trei luni, ori poate peste trei ani, sunt pasi clari spre momentul caderii acestuia. Faptul ca vechiul agent al Kremlinului a inchis granitele, cel ca a introdus vizele pentru romani, dar si se pregateste sa decreteze starea de urgenta, precum si sa declanseze represiunea, pun sub presiune si mai mare cazanul basarabean.

Am doua motive sa nu ma bucur: primul este ca probabil ca, in ritmul acesta, vor fi victime omenesti, iar aceasta destul de repede. Al doilea este ca ma uit la noi, la romani, in Romania, unde am fost in 1990 si unde am ajuns acum, 19 ani mai tarziu.

Atunci, eram mai puri si mai nestiutori. Acum suntem mai pervertiti, foarte pervertiti si, in loc de democratie, suntem intr-o cloaca in care colcaie mafiotii, amestecati cu fostii securisti si cu politrucii, in buna intelegere.

Oare spre aceasta se vor indrepta si basarabenii nostri, dupa ce vor gusta din cupa bucuriei ca au scapat de comunisti?

P.S.: Cineva foarte apropiat mie imi spune ca si-a adus aminte chiar in acest moment ca l-a visat pe Silviu Brucan, spunand ca mai dureaza inca 10 ani…

In picaj spre europarlamentare si prezidentiale

Asa cum aratam deja in urma cu doua zile sau trei, Gigi Becali a intrat pe panta descendenta a carierei sale scurte si intense de persoana publica. Politician nu a fost niciodata, nu are stofa pentru asa ceva.

Are stofa insa pentru altceva: pentru scandal, si de aceea, la vremuri de restristre, doi mari scandalagii ai spatiului public romanesc, dupa ce s-au canibalizat pe scena politica, distrugandu-se reciproc, spre bucuria democratilor din tara aceasta, acum s-au unit, speran ca vor prinde in Euro-Parlament.

Eu cred ca este o speranta desarta. PRM este un cal mort in politica romaneasca. CV Tudor mizeaza pe faptul ca in vrem(ur)i de criza electoratul se radicalizeaza si voteaza cu partidele extremiste. Eu cred ca asa stau lucrurile, DACA partidele extremiste stiu sa vina cu mesaje despre legatura dintre cauzele crizei si adversarii politici si sunt credibile in aceste mesaje.

PRM nu este credibil, iar la cate a aberat in acesti 18 ani CV Tudor, impanand mizeriile si minciunile cu adevaruri imposibil de decantat din lavina porcaciunii publicisticii lui Vadim, nimeni nu va mai crede nimic.

Prevestirea mea este ca exista o mica, foarte mica sansa ca Becali sa ajunga in PE. Si atunci, e prea putin probabil ca va sti sa flexioneze politic, sacrificandu-se pentru a candida la Presedintie, apoi si mai putin probabil ca va reusi sa ajunga in turul al doilea.

Cred ca acesta nu este un plan politic al nimanui, ci o ipoteza exploratorie, in care niste iepurasi sunt pusi sa alerge pe acelasi culoar, smulgandu-si urechiusele reciproc si scotandu-si ochisorii, dupa principiul hai sa vedem cine ajunge primul la potou, ca sa stim cine va primi premiul cu coronita si va pierde in finala.

Ma indoiesc ca acela va fi George Berbecali.

A inceput relansarea politica a lui George Becali

Instanţa Tribunalului Bucureşti a decis că Gigi Becali să rămână în arest.

Motivarea sentinţei din această seară va fi dată în termen de 30 de zile.

Gigi Becali va rămâne în arest, a decis astăzi Tribunalul Bucureşti, care a hotărât să respingă toate recursurile făcute de inculpaţi, în dosarul sechestrării a trei persoane care i-au furat maşina finanţatorului Stelei.

Procesul a durat aproape 10 ore, arata Realitatea TV. EU cred ca acesta este posibilul start al relansarii politice a lui Gigi Becali. Cu cat sta mai mult la puscarie, cu atat George Becali va fi mai victimizat si va castiga astfel capital electoral.

Unul dintre scenariile cele mai kinky lansate in aceste zile arata ca Traian Basescu a ordonat procurorilor sa il bage la intristare pe Jiji, tocmai pentru ca acesta sa devina tot mai popular si sa rupa din electoratul contracandidatilor sai la Presedintie, de la viitoarele alegeri.

Nici macar in inregistrarea insolita data zilele trecute de catre Realitatea TV, cu un Becali suparat pe Basescu pentru faptul ca ii ia apararea lui Puiu Popoviciu, nu se vede, in fapt, un Becali adversar al lui Basescu, ci unul critic, dar moale, destul de prietenos.

Dupa ce va iesi de la puscarie (daca acceptam ipoteza conspiratiei basesciene), fezandat de statul in celula, Gigi Becali poate avea capitalul electoral necesar ajungerii in turul al doilea al prezidentialelor, mai ales daca Steaua incepe sa joace si ea niste fotbal.

Daca insa lucrurile stau astfel, atunci este foarte grav pentru Basescu si inseamna interventia sa in actul de justitie. Iarasi spun, si subliniez acest fapt, acest lucru trebuie demonstrat cu probe viabile, verificate incrucisat din surse credibile si obiective.

Deocamdata discutam pe vorbe si pareri.

Zvonerul cu jurnalistii arestati, mutare partiala pe SRS,… Cornel Nistorescu si Alecu Racoviceanu!

Dupa ce aseara a aparut zvonerul ca, alaturi de Sorin Rosca Stanescu, ar urma sa fie arestati Mugur Ciuvica si Sorin Ovidiu Vantu, asa cum arata Tiberiu Lovin via Dan Andronic, azi focusul s-a schimbat, de pe ultimii doi pe Cornel Nistorescu si Alecu Racoviceanu.

Oricum, in prima versiune, cea vehiculata in a doua parte a zilei de ieri, exista o doza de Romania absurd, pentru ca nici Mugur Ciuvica, nici Sorin Ovidiu Vantu nu sunt jurnalisti.

Mugur Ciuvica, cel care conduce destinele unei organizatii ciudate, Grupul pentru Investigatii Politice, este la limita dintre mediul politic si presa, in masura in care este invitat pe la diferite emisiuni, pe cel putin doua posturi: Realitatea TV si Antena 3.

Despre Sorin Ovidiu Vantu mi se pare absurd sa vorbesc prea mult. Nu este jurnalist si nici nu a avut vreodata aceasta pretentie. Este si patron de presa, in afara de celelalte afaceri pe care le are, care nu sunt foarte vizibile.

De aici si semnul de intrebare pe care l-am avut ieri si motivul pentru care nu am scris. Mult mai verosimila, din punct de vedere al coerentei, este versiunea SRS – Nistorescu – Racoviceanu (foto 1 – Pagina de Media). Dar ce sa faca acesti trei jurnalisti?

Chiar sunt curios pentru ce ar putea fi arestati ei sau altii. Am indoielile mele ca, daca acest zvon nu este doar un simplu zvon, este vorba chiar despre acestia trei. Vad ca se mentine in zvoner Sorin (foto 2 – Mediafax).

De ce, vom vedea, daca va fi cazul. In rest, sunt destul de sceptic. Nistorescu (foto 3 – Libertatea), ok, sa zicem ca o fi facut ce-o fi facut, vom vedea ce, iarasi, daca va fi cazul. Dar Alecu? Sa ma ierte bunul Dumnezeu, ce a mai facut si Alecu?

Si, atentie, astept cu nerabdare in continuare sa vad probe in sprijinul ideii ca in spatele arestarii lui Jiji este Basescu. Se fac in prezent doar asociatii circumstantiale de fapte si idei, uneori destul de lipsite de coerenta, dupa principiul:

Un om mergea pe o strada, intr-un oras, si deodata a cazut pe el un meteorit si l-a ucis. Sigur in spatele acestei afaceri se afla Traian Basescu.

Pana cand o sa vad probe, dincolo de aceste vorbe, lansate dupa principiul hai sa vedem acum ce ar putea fi si care sunt variantele, voi ramane foarte sceptic privind asocierea dintre Basescu si ultimele arestari.

E nebun asta sa-si dea in cap cu asemenea porcarii (pentru ca, daca sunt facute de Basescu, sunt niste porcarii) in an electoral? Poate mai vrea sa iasa presedinte a doua oara. Ma indoiesc profund…

Post Zebeleuticum Extaticum: Vad, pe Realitatea TV, ca, incepand cu Alecu, apar tot mai multi care sustin ca ei cred ca in spatele arestarii lui Gigi Becali nu este Basescu. De ce? Se tem?

Imi pun si eu niste intrebari, cum se face ca ieri unii sustineau ca este in spatele povestii Basescu, iar azi altii afirma inversul? Ce mai e si asta, ca-s complet nedumerit…

Serbane, Pitcovici-mi-ai Popoviciul! (analiza subiectiva)

Dupa izbucnirea acestui scandal, asa, in raspar la aproape tot ce se spune in mass-media, m-am trezit intrebandu-ma ce s-ar fi intamplat daca Basescu, ori unul ca Basescu ar fi fost presedintele Romaniei de la inceputul anilor ‘90.

citeste si
MARELE SCANDAL: Serbane, Pitcovici-mi-ai Popoviciul! (revista presei)

In acest moment, unii incearca, stangaci si fara argumente, sa faca legatura intre acest scandal si persoana lui Traian Basescu. Ceea ce sapa la radacina credibilitatii acestei teorii este ca primul care a rostit numele presedintelui a fost Corneliu Vadim Tudor.

Apoi au inceput altii, si altii, si altii, si tot asa. Glosand fara nici o noima, fara sa aiba nici o proba, nici jurnalistic vorbind, nici in alt fel. Desigur, vesnicul argument este ca Basescu l-a sunat pe Morar, care… etc. Acum vreo doua zile, a aparut din nou Claudiu Saftoiu, cu o versiune revizuita a celor spuse acum cateva luni despre relatia dintre Basescu si ascultarea unor telefoane.

Sincer? Nu-l cred. Astept sa vad probele pentru o astfel de afirmatie, ori pentru orice afirmatie din aceasta familie de mistificari, apoi, daca sunt probe adevarate, da, voi fi de acord ca Basescu e in spatele povestii asteia. Probabil ca aceia care striga aceste lucruri uita ca dau impresia implicit ca totul era perfect daca Puiu Popoviciu acum nu ar vibra cum ii diapazoneaza DNA, iar DNA nu ar exista, si punct.

Sa-l lasam acum pe Basescu deoparte. Inca odata, acest scandal este o proba indubitabila a mizeriei in care traim. Mizerie spirituala, la aceasta ma refer. Una in care suntem condusi de catre ticalosi, in care totul se face pe relatii de tip mafiot, una in care daca nu faci parte din gasca nu ai nici o sansa, sansa fara de care te sufoci si devii victima sistemului corupt.

Vad cum acest sistem corupt este peste tot, ii vad ramificatiile si cred ca avem o mare, foarte mare problema: Cristian Tudor Popescu spunea in aceasta seara ca a gresit afirmand ca autoritatea intra in disolutie in Romania. Nu, nu a existat niciodata dupa 1990 autoritate.

Nu sunt de acord cu CTP-ul. Se petrece altceva: conversia autoritatii de stat in stat mafiot autoritar, care sufoca cetateanul si, finalmente, democratia, atata cata a fost vreodata. Ceea ce este si mai grav este ca de multe ori despre aceste lucruri combat si unii insi care au contribuit, contribuie sau vor contribui la crearea acestui stat autocratic mafiot.

Pericolul este foarte, foarte mare. Nu trebuie sa lasam acestor mafii posibilitatea ca intr-o zi legea mafiei sa devina lege de stat.

Era Ticalosilor

Am constatat cu suprindere ca eseul meu – pamflet “Era Ticalosilor” urca in topul articolelor citite. Din cand in cand, dar mai ales in ultimele zile. Probabil ca ticalosii fac in aceste vremuri atat de multe nenorociri, incat subiectul devine foarte actual. Scot din nou in fata acest eseu si ma gandesc foarte serios sa-l dezvolt. In continuare las sa curga eseul.

Revin la personajul lui Marin Preda, din capodopera sa, “Cel mai iubit dintre pamanteni” (care, cred eu, daca autorul sau ar mai fi avut timp sa-l mai rescrie odata, sa slefuiasca cristalul, ar fi fost unul dintre marile romane ale literaturii universale).

Iata ce spune, pe blogul sau, Mircea Suman:

In 1980, Marin Preda  publica ultimul sau roman. Cu un titlu plin de indrazneala pentru acele timpuri, “Cel mai iubit dintre pamanteni” s-a epuizat in cateva zile.

Cumparat mai mult pe sub mana, cu ajutorul unui bacsis strecurat in mana vanzatorului, romanul a fost subiect de discutii fierbinti si prilej de satisfactie pentru curajul cu care, sub pretextul povestirii, la persoana intai, a vietii lui Victor Petrini, autorul scotea la suprafata dramele acelor timpuri.

Sintagma “era ticalosilor“, folosita de Marin Preda in roman, era pe buzele tuturor celor care reusisera sa citeasca cartea.

Am recitit, in aceste zile, cartea lui Marin Preda si am simtit nevoia sa scriu aceste cateva randuri. Sa nu-l uitam pe Marin Preda si, mai ales, sa nu uitam ca nu se termina acum. Acum incepe.

Intr-adevar, se poate spune ca, fata de ceea ce a fost pana acum, Era Ticalosilor de-abia e in stadiul de intiere. Nu stiu cum a inceput totul. Posibil cu prostirea oamenilor cu emisiuni de divertisment de proasta calitate sau lipsa unei educatii formative si aparitia in loc a educatiei destructive a copilului. Nu a inceput acum.

Era Ticalosilor a fost realitatea imediata si in Antichitate, si in Evul Mediu, a fost o permanenta a istoriei, dar s-a manifestat in enclave, nu plenar, global. Cand ticalosii se manifesta global si au succes, este un semn de decadenta. Azi, ticalosii au succes pe scara larga.

Acum, avand in vedere globalizarea galopanta, se manifesta global. Ticalosii sunt mai constienti de ei si de forta lor decat oricand. Ei nu mai actioneaza spontan, ci coordonat. Gastile toxice pe care le formeaza nu mai sunt intamplari izolate sau fenomene locale.

Ticalosii sunt acum un fenomen social major, care gripeaza mecanismele sociale. O fac coordonat, rapid, eficient, fara scrupule si sunt interesati de un singur lucru, simplu si clar: detinerea puterii, peste tot, la toate nivelele societalului. Poate ca, daca ar arata ca mostrii din jocurile pe calculator, lumea ar sti sa se fereasca de ticalosi Dar nu, ei arata ca oamenii normali si, din acest motiv, sunt o toxina sociala letala.

Un ticalos este capabil sa fie cel mai bun prieten al tau o viata intreaga si sa faca in asa fel incat tu sa nu stii ca te lucreaza. Ion Caraion, un mare poet, l-a turnat ani in sir pe Marin Preda. Era atat de penibil, incat pana si ofiterii de Securitate de la Secu’ erau jenati. Daca marele scriitor grontzaia de fata cu Ion Caraion, acesta ii facea raport.

Ma mai intereseaza pe mine astazi ca William Shakespeare era homosexual, ori ca Marin Preda avea o amanta, cand si unul, si altul ne-au lasat opere nemuritoare, care fac parte din spiritualitatea universale? Pe ticalos il intereseaza.

Ticalosul este capabil sa stea langa tine luni de zile, poate chiar ani de zile, daca este nevoie. Se strecoara ca o soparla la pieptul tau, te cantareste, apoi trage una dintre urmatoarele concluzii: “Asta e periculos” sau “Asta e nebun”. Daca trage concluzia ca esti periculos, te ataca. Daca ajunge la convingerea ca esti nebun, te lasa in pace. De nebuni ii este teama.

Daca te ataca, nu o face singur, ci dupa ce construieste contra ta o mini-coalitie, cu ajutorul careia sa te expulzeze, ca sa nu mai fii un pericol pentru el. Daca ticalosul este incompetent, toti insii mai competenti decat el din jurul sau sunt in pericol. Daca este competent, la fel.

Ticalosul a denaturat sensul citatului din “Princepele” lui Machiaveli, “scopul scuza mijloacele”. In original, Machiaveli a explicat ca, sectar privind lucrurile, ca sa-ti atingi un scop nobil poti folosi orice mijloace, in sens politic vorbind. Ticalosul a adaptat intereselor sale gandirea italianului. El foloseste toate mijloacele nemernice pe care le are la dispozitie pentru a-si atinge scopul ignobil si, daca i se permite, face si infractiuni, inclusiv crime, pentru a-si atinge scopul final propus.

Ticalosul este bratul armat al raului aflat in stare pura. El nu este rasist, insa, daca are un coleg apropiat tigan pe care il considera rival, porneste impotriva acestuia o campanie rasista. Ticalosul simte prezenta altor ticalosi din jurul sau ca pe un magnetism si creeaza aliante ale ticalosilor, care intoxica vascularizatia sociala.

In acest moment, ticalosii, in buna masura, ne conduc, iar cine nu este ticalos si ne conduce este obligat sa lucreze cu alti ticalosi, sa faca o multime de concesii si poate sa termine prin a se ticalosi, pentru a supravietui in sferele inalte ale societatii.

Conceptia mecanicista, tipica marilor corporatii, conform careia animozitatile si problemele de interrelationare se elimina prin respectarea regulilor stabilite, este o eroare. Peste structura formala si regulile corespunzatoare stabilite ierarhic se suprapune o alta structura, insa informala, mult mai importanta, care stabileste adevaratele reguli ale jocului in toate birourile, in toate locurile de munca, si la Sahateni, si in Palatul Victoria, si la Organizatia Natiunilor Unite.

Aceste structuri informale sunt cele care domina in realitate si care ritmic tind sa se formalizeze. In background se formeaza alte structuri informale, care lupta pentru putere cu cele formale, s.a.m.d.. Aceasta este una dintre marile probleme ale lumii in care traim.

Daca nu vom sti sa rezolvam rapid problema ticalosilor, daca nu avem anticorpi sa-i izolam si sa-i punem in nise, declinul lumii in care traim azi va continua sa se amplifice. Criza economica in care ne aflam este numai una dintre fatele acestui declin. In realitate, ne aflam intr-o foarte mare criza spirituala, iar ticalosii se ridica pe umerii ei.

Ne vom imprumuta de la FMI

Am ridicat aceasta problema de luni de zile. Tin minte ca acum cateva luni, pe la finele lunii noiembrie, l-am intrebat pe Adrian Vasilescu nu daca facem sau nu facem un imprumut de urgenta de la Fond, ci cat poate fi acesta si ce clauze, pe ce perioada de timp si la ce dobanda.

Evident, Vasilescu nu mi-a spus aceste lucruri. Mi-a spus ca deocamdata astfel de informatii nu pot fi furnizate, dar nu mi-a infirmat (fara sa-mi confirme) ca ne pregatim sa facem un imprumut.

Barbateste privind lucrurile: nu avem incotro si trebuie sa ne multumim cu faptul ca probabil ca o parte dintre banii de care avem nevoie vor veni pe filiera europeana.

Ceea ce trebuie sa intelegem cu maxima claritate este gravitatea a ceea ce se petrece acum la nivel global.

citeste in continuare