1 Mai postcapitalist

”Este şi un element de politic, uşor propagandistic, în spatele acestei petreceri, nu putem să ne minţim. Este un element, în care partidul încearcă să facă o manifestare, prin care să se facă mai atractiv pentru cetăţeni. Nu am ţinut un discurs, pentru că nu am vrut să politizez excesiv acest eveniment”, a spus preşedintele PSD pentru Realitatea TV.

Trecand peste faptul ca vorbele rostite de Mircea Geoana demonstreaza ca acesta are in arsenalul personal un lexic format din 85 de cuvinte, pornim de la imbulzeala de azi, terminata cu bataie, din Parcul Izvor, incercand sa ajungem la ce fel de 1 Mai traim noi astazi defapt.

In resturile de capitalism, printre care ne desfasuram existenta tot mai complicata si haotica, indivizi obscuri precum Mircea Geoana si Marean Vanghele sunt prezente total insignifiante, butaforii de care ne agatam, pentru a realiza, uneori, interviuri telefonate, dominate de o toxica politicaly corectness, bazate pe faptul ca ne facem un set de intrebari si suntem capabili sa luam succesiv interviul de acelasi tip si lui Vanghelie, si lui Patapievici, si lui Carlos, Sacalul, si lui Osama bin Laden, si lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Ulterior, revenim in redactie, bem o tigara, fumam vreo doua-trei cafele espresso si ne gandim, ca robotii, ce alte miniinterviuri lipsite de orizont, nonconflictuale si telefonate vom mai face. Ziua de lucru trece, si inca una, si inca una, iar odata cu ele si viata noastra, terna, plata si lipsita de orizont.

1 Mai astazi inseamna ca unii dintre noi, in loc sa faca acest lucru, pe care il fac in restul zilelor lucratoare ale anului, ies in parc si (poate ca) reusesc sa nu se bata, atunci cand consuma un mic si galgaie o bere.

Cu gandul la ziua de luni, cand se vor intoarce la scarbici, unde este preferabil sa pleci capul si sa asculti bullshit-ul corporatist despre promovarea competentelor si responsabilitatea social, ca si gagaiala mincinoasa despre lucrul in echipa, sperand ca nu vei fi luat la ochi inca o zi in plus ca gandesti contrasistem.

Un sistem care seamana tot mai mult cu o dictatura a capitalului si a ticalosiei mascate in principialitate. Un sistem care striga despre sine ca este o democratie, cu pluralitate de idei si circulatia libera a acestora, neingradita, dar care in realitate devine tot mai mult precum sistemele dictatoriale din filmele science-fiction, corupt, jegos, lustruit, hipertehnologizat, clientelar si strivitor de personalitate umana.

Una peste alta, ma vad obligat, inainte sa dau Publish acestui post, sa adaug trei taguri anume. Trei taguri pe care acum zece-cincisprezece ani daca mi le sugerai iti aratam, cu degetul indreptat spre tampla, ca esti nebun: capitalism, minciuna, impostura. Acum insa sunt gata sa fac semnul acela al degetului care impusca tampla si zboara creierii.

The system stinks.