Cand ma uit la bietul Vladimir Voronin de astazi, ma gandesc la ultimele zile / saptamani / luni ale lui Ceausescu. Diferenta este ca pe Ceausescu il lasase Kremlinul singur inca din anul 1987, iar pe Voronin (pare-se) nu l-a lasat nici acum din brate.
Nu-i bai. Nici pe Shevardnadze nu-l lasase din brate, si totusi a plecat de la putere. In Ucraina, plictisitorul Viktor Ianukovich este sustinut de Moscova si acum. Si totusi este in opozitie, cu tot cu partidul sau rusofon.
Indiferent daca Voronin va cadea acum sau peste trei luni, ori poate peste trei ani, sunt pasi clari spre momentul caderii acestuia. Faptul ca vechiul agent al Kremlinului a inchis granitele, cel ca a introdus vizele pentru romani, dar si se pregateste sa decreteze starea de urgenta, precum si sa declanseze represiunea, pun sub presiune si mai mare cazanul basarabean.
Am doua motive sa nu ma bucur: primul este ca probabil ca, in ritmul acesta, vor fi victime omenesti, iar aceasta destul de repede. Al doilea este ca ma uit la noi, la romani, in Romania, unde am fost in 1990 si unde am ajuns acum, 19 ani mai tarziu.
Atunci, eram mai puri si mai nestiutori. Acum suntem mai pervertiti, foarte pervertiti si, in loc de democratie, suntem intr-o cloaca in care colcaie mafiotii, amestecati cu fostii securisti si cu politrucii, in buna intelegere.
Oare spre aceasta se vor indrepta si basarabenii nostri, dupa ce vor gusta din cupa bucuriei ca au scapat de comunisti?
P.S.: Cineva foarte apropiat mie imi spune ca si-a adus aminte chiar in acest moment ca l-a visat pe Silviu Brucan, spunand ca mai dureaza inca 10 ani…
