CONTRAEDITORIAL: Din Serparie sau Amintiri din Epoca de Azi

Scriu din interiorul Serpariei. Din cand in cand, cate o vipera vine sa-si infiga coltii sai minunati, perfecti. Rezultatul este simplu: ea se apropie, isi infige coltii, eu o scot din mine, apucand-o de gat cu mana si o dau cu capul de toti peretii. Vipera moare, dar e inutil, pentru ca traiesc in serparie.

Imi infig coltii in propria mana si incep sa sug veninul. Il scuip ritmic pe jos, iar acolo unde cade infloresc floricele cadaverice. Societate. Democratie. Justitie. Dreptate. Egalitatea sanselor.

Ies din camera si merg pe strada, dribland serpii care incearca sa mi se incolaceasca de picioare si calcand pe cativa pe capete. Pana acasa, omor cativa si ma simt bine. Deschid tembelvizorul (am jurat ca in viata mea nu voi mai spune televizor, poate ca ii voi spune televiroz, dar inca nu m-am hotarat sa o fac) si ma uit pe ecran.

Ce avem aici? – cum spun americanii. O colectie rafinata de serpi, printre care alti oameni, destul de putini, incearca sa dribleze si din cand in cand dau in cap la serpii mai agresivi. Vreo doi au tabarat pe un om si incearca sa il sufoce, au fete de pitoni si isi ascund dintii sub buze carnoase, metodice si ochelari academici.

Ma ridic de la pamant si plutesc prin aer. Vad sub mine orasul. O serparie, intrutotului tot. Vipere, cobre, pitoni, cate un sarpe de apa pluteste intr-un smarc linistit, dar crocodilii. Crocodilii pana si ei au inceput sa capete caractere serpesti. Sa ne intelegem: organismul de sarpe are o calitate: gura cu colti si oase maxilare in trei timpi, care inghit tot ce misca, pentru ca oasele maxilarului se deschid la aproape 180 de grade, iar dintii trag prada inexorabil, iar aceasta, de foarte multe ori, ajunge in stomacul animalului, care apoi isi digera victima.

Devine tot mai rentabil sa te faci, chiar crocodil fiind, sarpe de meserie. Am la mine tot timpul, in carne, in sange, in oase, o lama ascutita formata din cuvinte, cu care tai pana la sange in carnea si oasele acestor jivine. Asa voi face si de-acum incolo.

Costel Iancu, afara si din PD-L

Premierul Emil Boc a cerut Organizaţiei PD-L Dolj să-l demită pe Constantin Iancu din partid şi i-a solicitat ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, să-l elibereze din funcţie.

Sârbu declarase anterior că noul director, pe atunci, al Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare, Constantin Iancu, şi-a depus demisia şi decizia nu poate fi decât aceea de acceptare, pentru că este un act unilateral.

Ca la carte, politicienii au reactionat, sanctionand prezenta unui om despre care toti cei care cunosc situatia accepta ca este un membru de vaza al interlopei.

Ceea ce ma enerveaza in toata aceasta poveste este ca lucrurile au trebuit sa ajunga aici, in timp ce alti interlopi sau patati de toate felurile sunt persoane publice bine-mersi si nimeni nu le zice nimic.

Ba chiar si corup imaginea unor partide si organizatii, care incep prin a fi intoxicate de ei si termina prin a deveni un soi de organizatii paramafiote consacrate ca altceva decat sunt in realitate. Acesta este talcul pozei de mai sus, cu Iancu portocalizat, pedelizat si alaturat lui Radu Berceanu.

Astfel incat te intrebi: Radu Berceanu o fi avand legaturi cu interlopa? Mergi apoi mai departe, mult mai departe: aceste legaturi l-au determinat sa inchida ochii la ceea ce stia Craiova, ca Iancu este un tip cu trecutul si prezentul de culoarea zoaielor, lasandu-l sa intre in ascensiune politica?

Lasam aceste intrebari fara raspuns, pentru ca nu-l stim.  Ceea ce stim este ca in primele zile interlopului craiovean i s-a spus public Costel Iancu, nume care apartine unui mare maestru mason roman, dupa care s-a vorbit exclusiv despre Constantin Iancu, apoi trecem la adevarata miza a subiectului.

In afara de Costel Iancu dă Craiova, Romania este plina de astfel de indivizi patati, indiferent daca ei au legatura cu lumea interlopa sau nu. Patati in diferite feluri. Ei sunt prezenti in viata publica si o fac sa miroasa urat, ca sa ma exprim elegant, pentru ca Justitia si Internele nu-si fac treaba.

Cunosc un fost subprefect si prefect PSD, despre care presupun ca a fost unul dintre informatorii Securitatii, in redactia la care lucram ca student (nu am proba acestui fapt, dar noi, cei care am fost in acea redactie, stim asta), care acum a ajuns membru PD-L si ma obliga sa ma uit la el pe vreo doua sau trei posturi de televiziune.

Omului i s-au umflat obrajii de osanza, a pastrat acelasi zambet candid de adolescent poznas, dar eu stiu ce este el. Cum pot sa mai cred in vreun mesaj politic dat de Boc sau Stolojan, cand sunt colegi de partid cu un astfel de individ? Mai ales ca acum un altul, din aceeasi spita ignobila cu primul, a ajuns prefect. Nimic nu ma scarbeste mai mult.

Mai am un fost manechin si informator al Securitatii, care este acum presedinte de consiliu judetean si care s-a dat de ceasul mortii sa le retrocedeze inapoi padurile taranilor, ca sa fie votat. Iar acum taranii isi vand lemnul padurilor speculantilor, ca sa castige bani, ca legea e prost facuta si le permite aceasta.

Si de acest om imi este scarba. Cum sa pot, macar pentru o singura secunda, sa cred un cuvant rostit de vreunul dintre liderii PSD, partid din care face parte acest ins?

Romania este doldora de astfel de insi, care au rasturnat piramida sociala si s-au pus in fruntea bucatelor. Ei sunt cei care, pe cand eram elev, erau golanii liceelor, iar cand eram student ma turnau ca am citit un poem anticomunist la cenaclu si am scris o cronica subversiva la revista, in care numai despre razboiului sfarsitului lumii nu era vorba.

Am nu doua motive personale, ci destule motive de acest fel, ca povestea lui Morega si Mantog de la Targu-Jiu, a lui Cindrea de la Sibiu, a lui Dragnea de la Teleorman sau a lui Pupeza de la Bistrita (si exemplele pot continua), ca sa nu am deloc incredere in clasa politica.

Si sa tot bomban pe acest website.

Picajul lui Sorin Oprescu

Sorin Oprescu sapa din greu la radacina mitului creat in jurul personalitatii sale.

Nu-l ataca nimeni, nu-l hartuieste nimeni. E cum, cum s-ar zice, lucru manual. Iar ceea ce orice bucurestean intuia, uitandu-se in jurul sau, a fost confirmat in momentul in care primarul general a inceput sa fie parasit de oamenii sai.

Ultima plecare, produsa saptamana aceasta este si cea mai spectaculoasa. Sorin Oprescu l-a pierdut pe fostul sau sef de campanie Victor Dumitriu. A fost o plecare discreta, motivata intr-un plic lasat pe biroul pirmarului. Rose Marie Olanescu, si ea fost consilier personal, a fost mult mai explicita.

“In ultima perioada, a fost extrem de greu de comunicat cu domnul Oprescu. Parca s-a izolat intr-un turn de fildes. Am crezut in promisiunile de campanie dar, din pacate, in afara de actiuni strict de imagine nu s-a intamplat nimic.

Primaria Capitalei este parca inghetata, totul este mort“, spune Rose Marie Olanescu, afirmatii pe care Sorin Oprescu nu a vrut sa le comenteze.

citeste tot articolul

Mihai Eminescu: “Dominaţia banului internaţional”

“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puţin dictate si născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol.

Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei românesti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră…

Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari si ţăranii au sărăcit; industria de casă si mestesugurile s-au stins cu desăvârsire -, iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie si aspiră a deveni deputaţi si ministri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică.

Legile demagogiei

Am admis legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea si pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului…

Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale: control, suveranitatea poporului, consilii judeţene si comunale.

Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor al statului modern.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se va specula averea statului la bursă; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru.

Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.”

citeste si mai mult

VEZI AICI Anexele la Contractul Sterling

Anexele la Contractul Sterling sunt in total un document  de 42 de pagini. Prin acesta, contractul de explorare si împărţire a productiei, încheiat de stat cu firma Sterling Resources, devine un acord de concesiune pentru explorare, dezvoltare si exploatare.

Este o modificare care trebuia făcută, conform Legii Petrolului din anul 2004.

Potrivit conţinutului, firma Sterling primeşte dreptul de exploatare imediat după pronunţarea verdictului de la Haga, arata Realitatea TV, care publica de asemenea aceste anexe, ce pot fi vazute si aici:

Anexele la Contractul Sterling

Pană la acest verdict, firma canadiană avea dreptul să facă doar operaţiuni de explorare. Actul preciza foarte clar că statul nu plătea despăgubiri, în cazul in care verdictul Curţii de la Haga nu era favorabil României. Tot în document, se menţionează că firma Sterling primeşte prin concesiune perimetrele Midia şi Pelican timp de 30 de ani, cu posibilitate de prelungire.

Potrivit premierului Emil Boc, contractul este foarte bine făcut şi nu poate fi uşor reziliat.

“Se spune aşa: În porţiunile din cadrul perimetrului XIII Pelican şi XV Midia, situate în zona Platoului Continental al Mării Negre, aflate în curs de delimitare între România şi Ucraina, titularul, acesta este Sterling Resource, va efectua doar operaţiuni petroliere de explorare, până la data hotărârii definitive şi irevocabile a CIJ. După anunţarea deciziei, titularul va avea dreptul de a executa operaţiuni petroliere de exploatare în suprafeţele ce vor fi atribuite statului român.“

Contractul încheiat cu Sterling a fost suspendat în perioada dintre anii 2003-2008, iar prin transformarea contractului de exploatare şi împărţire a producţiei în acord petrolier şi de concesiune compania nu mai împarte profitul cu statul român, ci plăteşte o redevenţă situată între 3,5 şi 13,5%.

Midia Resources, firma despre care oficialii Agenţiei pentru Resurse Minerale au declarat că va deveni al treilea mare jucător de pe piaţa internă de gaze, a fost înfiinţată în anul 2007, cu un capital social minim de 200 de lei.

Din datele Registrului Comerţului, compania nu a avut niciodată angajaţi, administratori sau vreo cifră de afaceri. Midia Resources este deţinută de canadienii de la Sterling Resources.