Deci, cu Basescu si Saftoiu, din punctul meu de vedere, lucrurile sunt clare: nu stim nimic sigur. Claudiu s-a scapat controlat ca i-ar fi spus Basescu la un whisky ca el ii asculta cu urechea prin intermediul serviciilor pe “aia” cum vorbeste.
Basescu, normal, reactioneaza si anunta ca, daca parchetul nu se autosesizeaza, va face plangere penala contra lui Saftoiu. Acesta da inapoi, spunand ca defapt sunt lucruri pe care le-a citit in presa.
Care presa? Probabil cea care intra in ceata, ca, de cand se tot sugereaza, spune, afirma, striga ca Basescu isi asculta adversarii politici ce vorbesc la telefon despre el, tot nu reusesc sa gasesc o singura sursa, UNA, care sa confirme acest fapt.
Nu exista pana in acest moment un singur, repet, UN SINGUR transcript la o convorbire telefonica intre Basescu si Daniel Morar, in care acestuia sa i se spuna sa inceapa instrumentarea cazului Patriciu, ori Nastase s.a.m.d.
Pana cand o asemenea proba nu va aparea, ma simt indrituit sa afirm ca Basescu este nevinovat si ca nu a facut ceea ce se afirma gresit si fara acoperire ca ar fi facut. Bun, se va spune ca sunt un adept al lui Basescu si ca-i iau partea. Bine. Nu ma intereseaza. Poate sa se spuna si ca sunt martian, am exact 2.50 m si fix 31 de kilograme.
Pe de alta parte, o ancheta jurnalistica se cere a se face si nu se face. De catre nici un organ de presa din Romania. Voi da un exemplu comparativ. Pentru ca tot vorbim despre eventuala ascultare de catre presedinte a adversarilor politici, cred ca foarte potrivita este o paralela cu c
azul Watergate din Statele Unite.
17 iunie 1972 – 9 august 1974: acesta a fost exact intervalul de timp necesar pentru doi jurnalisti, Carl Bernstein si Bob Woodward, sustinuti de catre publicatia care ii platea, “Washington Post”, pentru a da jos un presedinte.
Formal, Nixon a plecat de la Casa Alba in urma unei proceduri de impeachment, dar defapt plecarea sa de la Casa Alba a avut loc datorita celor doi jurnalisti.
Pe tot timpul anchetei lor jurnalistice, acestia au audiat peste 1.000 de surse si au scris probabil sute de articole. Sa invatam din experienta lor. Ce ar trebui sa faca un jurnalist ca sa afle daca intr-adevar Basescu a facut ceea ce spune Saftoiu?
Metoda de principiu este urmatoarea: in primul rand, trebuie facuta o lista de cunostinte si prieteni ai lui Traian Basescu, Maria Basescu, Elena Basescu, Claudiu Saftoiu si Adriana Saftoiu. Apoi toti acestia trebuie sunati in mod repetat si trebuie discutat cu ei pe acest subiect
Ce a spus X pe acest subiect? In familie a vorbit? Ce a spus? Cine? Cand? Unde? Cum? Ce serviciu secret? Cum se faceau inregistrarile? Unde sunt ele stocate? Se poate face rost de o astfel de inregistrare sau de un transcript autentificat al ei? (Dupa cunostintele mele, in Romania o inregistrare nu poate fi in prezent autentificata)
Evident, in momentul in care se ajunge pe filiera unei informatii relevante, ea trebuie verificata incrucisat din trei surse independente. Aceasta procedura trebuie multiplicata la infinit, pe surse multiple, cat se poate de mult, cu repetarea procedurii de alcatuire de liste profilate de cunostinte, prieteni si colegi de birou.
Fara nici un fel de indoiala, daca vrei sa verifici astfel de informatii sensibile, iti trebuie si un jurnalist versat cu surse grele in serviciile secrete. Eu cunosc cel putin un astfel de jurnalist care in prezent vaneaza cai verzi pe pereti si isi varsa frustrarea-n punga. Lucrurile sunt mult mai complicate decat atat.
Nu exista doar liste de nume si telefoane si vizitele la domiciliile acestor interlocutori, dintre care 1 din 10 accepta sa vorbeasca despre vreme, iar restul de 9 te arunca pe scari cu viteza maxima. Mai exista si altfel de surse, directe-indirecte, fixe-mobile, credibile-friabile.
Pentru a realiza o astfel de ancheta insa trebuie sa ai sprijinul total, increderea, sustinerea si logistica unei redactii, care sa fie alaturi de tine de la seful de sectie si pana la patron. Daca nu, nu se face.
Nici nu merita sa te gandesti macar ca vei incepe o astfel de intreprindere, pentru ca, in cel mai rau caz, te loveste vreo masina care nu exista si nu te-a lovit niciodata, iar in cel mai bun caz nu mai lucrezi niciodata in presa. E plina tara asta de taximetristi proveniti din profesori, muzicieni si artisti plastici. Ce-ar mai fi sa fie si un jurnalist in plus?
Asa ca in Romania o astfel de ancheta nu se va face niciodata. Parchetul si Parlamentul o sa le bulibaseasca de nu se va cunoaste om cu om, alaturea fiind, in lipsa checkingului exercitat de ancheta de presa.
Credeti ca in Statele Unite se afla vreodata despre banii negri spalati de echipa lui Richard Nixon, ori despre operatiunile negre ale acesteia, daca nu erau niste nebuni care sa umble noaptea ca liliecii, sa bata pe la usi pe la necunoscuti si sa se vada prin parcari pustii cu directori din CIA?
Daca credeti asta, gresiti. Nu se afla nimic, iar SUA era si mai corupta decat este. La noi, oricum nu se va afla mare lucru. Va fi din nou o ceata asa, iar Romania va fi mai corupta decat este. Si mai corupta. Si mai putin democratica.
