De cand s-au vazut astia din Guvern, SIE si SRI cu Baselu pe langa Peles, in uratania aia de Foisor, de era sa-si rupa toacele biata Andromaca, in cautarea propriei sale masini, Romania a inghetat toata, la propriu, dar mai ales la figurat, uitandu-se hipnotizata la un singur lucru: lantisorul de la gatul presedintelui Romaniei.
Azi dimineata, m-am dus la vanzatorul de ziare, sa-l intreb daca are vreo carte pentru mine. Nu, mi-a zis acesta, cu o privire conspirativa. Dar Jurnalul, ceva? Nu, s-a uitat la mine vanzatorul, privindu-ma speriat. Dar ceva, orice, aveti? l-am intrebat.
Omul s-a uitat speriat in stanga, si mai speriat in dreapta, apoi mi-a soptit la ureche, dupa ce mi-a facut semn sa ma apropii: Lantzocul lui Basescu! M-am uitat stramb la el si am replicat: Ce tot vorbesti, omule? Ce lantzoc?
Cum, nu stiti? Toata lumea vorbeste despre lantzocul domnului presedinte! M
-am mai uitat putin stramb la el, intr-o doara, apoi mi-am vazut de drum. Pe alee, soc! Bordura de la trotuar era ornata cu lantzoace tip Basescu. Cum, de unde stiu ca erau tip Basescu? Pen’ ca erau asa de groase, sigur cumparate de Basescu din vreun port, ca pe ele se vedea scris, pe fiecare in parte: “Si eu sunt lantzoc de-al lui Basescu!”.
Am mers mai departe, punandu-mi castile pe urechi, ca sa ascult, pe drumul spre redactie, matinalul de pe Sport Total FM. Na, gaina: si realizatorul de aici tot despre lantzoiul lui Basescu vorbea!
Am intrat in parc, si ce sa vezi, ce sa crezi? Cu cine credeti ca ma intalnesc? Vreti sa va mai si spun? Stiti cum radea? Ha, ha, ha! Ce faci, ma! Mai tii minte cand m-ai luat la misto in conferinta de presa?
Nu se poate, era chiar Baselu’. Ce cautati in parc, domnule presedinte? Stiti ce mi-a raspuns? Imi caut lantul, cred ca mi l-au furat Victor Ciutacu si Valentin Stan si vor sa i-l dea cadou Corinei Dragotescu! Va vine sau nu sa credeti, am intarziat la birou, pentru ca am stat de vorba in Parcul National, pe aleea Belvedere, cu Traian Basescu, presedintele Romaniei. Cred ca a durat vreo jumatate de ora. Nu va spun ce-am discutat cu tipul, e secret de stat.
Era in blugi, adidasi, avea fesul acela pe cap, i se vedea dintele de paliac in gura si avea, ce oroare! un imens, gros, oribil lantzoc de aur la gat. Nici nu mai conteaza ce mi-a spus, ce i-am spus, ca, de revolta, nu am putut sa-l urmaresc.
Problema este ca acum, sub efectul hipnotic al rasului homeric al presedintelui, am niste apucaturi marlanesti. De exemplu, despre una mi-e foarte rusine sa vorbesc: port la gat un lant, ca Basescu. Lumea crede ca e de argint, dar nu, m-a asigurat soacra mea, e de platina!
Nu ma pot infrana sa nu il port la gat si ma intreb: oare cat va dura pana cand ma va lua la ochi vanzatorul de ziare, pentru ca am astfel de obiceiuri barbare?





