Vatărghieit. Rumenien impricinâmănt

Deci, cu Basescu si Saftoiu, din punctul meu de vedere, lucrurile sunt clare: nu stim nimic sigur. Claudiu s-a scapat controlat ca i-ar fi spus Basescu la un whisky ca el ii asculta cu urechea prin intermediul serviciilor pe “aia” cum vorbeste.

Basescu, normal, reactioneaza si anunta ca, daca parchetul nu se autosesizeaza, va face plangere penala contra lui Saftoiu. Acesta da inapoi, spunand ca defapt sunt lucruri pe care le-a citit in presa.

Care presa? Probabil cea care intra in ceata, ca, de cand se tot sugereaza, spune, afirma, striga ca Basescu isi asculta adversarii politici ce vorbesc la telefon despre el, tot nu reusesc sa gasesc o singura sursa, UNA, care sa confirme acest fapt.

Nu exista pana in acest moment un singur, repet, UN SINGUR transcript la o convorbire telefonica intre Basescu si Daniel Morar, in care acestuia sa i se spuna sa inceapa instrumentarea cazului Patriciu, ori Nastase s.a.m.d.

Pana cand o asemenea proba nu va aparea, ma simt indrituit sa afirm ca Basescu este nevinovat si ca nu a facut ceea ce se afirma gresit si fara acoperire ca ar fi facut. Bun, se va spune ca sunt un adept al lui Basescu si ca-i iau partea. Bine. Nu ma intereseaza. Poate sa se spuna si ca sunt martian, am exact 2.50 m si fix 31 de kilograme.

Pe de alta parte, o ancheta jurnalistica se cere a se face si nu se face. De catre nici un organ de presa din Romania. Voi da un exemplu comparativ. Pentru ca tot vorbim despre eventuala ascultare de catre presedinte a adversarilor politici, cred ca foarte potrivita este o paralela cu cazul Watergate din Statele Unite.

17 iunie 1972 – 9 august 1974: acesta a fost exact intervalul de timp necesar pentru doi jurnalisti, Carl Bernstein si Bob Woodward, sustinuti de catre publicatia care ii platea, “Washington Post”, pentru a da jos un presedinte.

Formal, Nixon a plecat de la Casa Alba in urma unei proceduri de impeachment, dar defapt plecarea sa de la Casa Alba a avut loc datorita celor doi jurnalisti.

Pe tot timpul anchetei lor jurnalistice, acestia au audiat peste 1.000 de surse si au scris probabil sute de articole. Sa invatam din experienta lor. Ce ar trebui sa faca un jurnalist ca sa afle daca intr-adevar Basescu a facut ceea ce spune Saftoiu?

Metoda de principiu este urmatoarea: in primul rand, trebuie facuta o lista de cunostinte si prieteni ai lui Traian Basescu, Maria Basescu, Elena Basescu, Claudiu Saftoiu si Adriana Saftoiu. Apoi toti acestia trebuie sunati in mod repetat si trebuie discutat cu ei pe acest subiect

Ce a spus X pe acest subiect? In familie a vorbit? Ce a spus? Cine? Cand? Unde? Cum? Ce serviciu secret? Cum se faceau inregistrarile? Unde sunt ele stocate? Se poate face rost de o astfel de inregistrare sau de un transcript autentificat al ei? (Dupa cunostintele mele, in Romania o inregistrare nu poate fi in prezent autentificata)

Evident, in momentul in care se ajunge pe filiera unei informatii relevante, ea trebuie verificata incrucisat din trei surse independente. Aceasta procedura trebuie multiplicata la infinit, pe surse multiple, cat se poate de mult, cu repetarea procedurii de alcatuire de liste profilate de cunostinte, prieteni si colegi de birou.

Fara nici un fel de indoiala, daca vrei sa verifici astfel de informatii sensibile, iti trebuie si un jurnalist versat cu surse grele in serviciile secrete. Eu cunosc cel putin un astfel de jurnalist care in prezent vaneaza cai verzi pe pereti si isi varsa frustrarea-n punga. Lucrurile sunt mult mai complicate decat atat.

Nu exista doar liste de nume si telefoane si vizitele la domiciliile acestor interlocutori, dintre care 1 din 10 accepta sa vorbeasca despre vreme, iar restul de 9 te arunca pe scari cu viteza maxima. Mai exista si altfel de surse, directe-indirecte, fixe-mobile, credibile-friabile.

Pentru a realiza o astfel de ancheta insa trebuie sa ai sprijinul total, increderea, sustinerea si logistica unei redactii, care sa fie alaturi de tine de la seful de sectie si pana la patron. Daca nu, nu se face.

Nici nu merita sa te gandesti macar ca vei incepe o astfel de intreprindere, pentru ca, in cel mai rau caz, te loveste vreo masina care nu exista si nu te-a lovit niciodata, iar in cel mai bun caz nu mai lucrezi niciodata in presa. E plina tara asta de taximetristi proveniti din profesori, muzicieni si artisti plastici. Ce-ar mai fi sa fie si un jurnalist in plus?

Asa ca in Romania o astfel de ancheta nu se va face niciodata. Parchetul si Parlamentul o sa le bulibaseasca de nu se va cunoaste om cu om, alaturea fiind, in lipsa checkingului exercitat de ancheta de presa.

Credeti ca in Statele Unite se afla vreodata despre banii negri spalati de echipa lui Richard Nixon, ori despre operatiunile negre ale acesteia, daca nu erau niste nebuni care sa umble noaptea ca liliecii, sa bata pe la usi pe la necunoscuti si sa se vada prin parcari pustii cu directori din CIA?

Daca credeti asta, gresiti. Nu se afla nimic, iar SUA era si mai corupta decat este. La noi, oricum nu se va afla mare lucru. Va fi din nou o ceata asa, iar Romania va fi mai corupta decat este. Si mai corupta. Si mai putin democratica.

Povestea de succes a baronului traseist de Teleorman (Cotidianul)

Intrat în politică pe listele PD, Dragnea s-a transferat la PSD, unde a fost un susţinător al lui Mircea Geoană. Răsplata nu a întârziat să apară.

Noua propunere a PSD pentru scaunul de ministru al Internelor, Liviu Dragnea şi-a început cariera politică în rândurile partenerilor de guvernare ai social democraţilor în PD, fiind desemnat prefect al judeţului Teleorman în perioada 1996-2000.

Considerat un apropiat al actualului lider al PSD, Mircea Geoană, Dragnea şi-a păstrat relaţii foarte bune şi în rândurile actualilor democrat-liberali, fiind prieten cu preşedintele executiv al acestora, Adriean Videanu.

Ales preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman pentru a treia oară consecutiv, Dragnea este considerat, alături de Marian Oprişan, Nicuşor Constantinescu sau Radu Măzăre, unul dintre baronii locali ai PSD, anul trecut acesta fiind iniţiatorul unui proiect în urma căruia şefii de Consilii Judeţene ar fi obţinut puteri mai mari.

citeste articolul

Un nemtean intors din strainatate ii cere lui Mircea Geoana cei 25.000 de euro promisi in campanie (Gardianul)

Un barbat din Piatra Neamt care s-a intors din strainatate ii cere lui Mircea Geoana suma de 25.000 de euro, pe care acesta a promis-o emigrantilor români care vor reveni in tara. In urma cu 12 ani, Adrian Chifu (foto) a plecat in Italia si s-a stabilit in regiunea orasului Milano, unde a muncit in domeniul tranzactiilor imobiliare.

In campania electorala de anul trecut, el a auzit promisiunea prin care Mircea Geoana se angaja ca, in cazul in care partidul sau va ajunge la guvernare, fiecare român intors din strainatate sa primeasca suma de 25.000 de euro si subventionarea de catre stat a unei proportii de 60% din orice suma imprumutata din banci pentru deschiderea unei afaceri.

Aflat la Milano, cu ocazia lansarii a doi candidati ai Partidului Social Democrat din diaspora la fotoliile de parlamentar, presedintele Mircea Geoana s-a lansat, la sfârsitul anului trecut, in a face promisiuni electorale.

„Trebuie sa fim capabili si sa putem crea, acasa, conditiile de munca, de civilizatie si de decenta, pentru toti românii care au plecat in strainatate, fiindca drumul catre migratia economica a fost unul impus de conditiile grele din tara. Avem nevoie, acasa, de persoane care sa lucreze, sa faca  cei 1.000 de kilometri de autostrada, porturi, aeroporturi, poduri peste Dunare, sute de gradinite, scoli si dispensare, in cadrul programului pe care l-a propus PSD, cel mai ambitios program de modernizarte pe care l-a cunoscut România vreodata”, a declarat la vremea respectiva liderul PSD.

Tot cu acea ocazie, el a dat asigurari ferme ca, in situatia in care social-democratii vor ajunge la guvernare, se va ocupa personal de elaborarea unei legi prin care fiecare emigrant român care va decide sa se intoarca definitiv in tara sa beneficieze de diverse avantaje materiale, printre care primirea unei sume de 25.000 de euro si acordarea unei subventii de 60 la suta din eventualele imprumuturi facute in banci, pentru infiintarea unei firme si deschiderea unei afaceri in România.

citeste articolul

citeste si:
Dragnea si Videanu, vechi colegi de banca, dar si de partid, in Guvernul Boc (Gardianul)
Ionut Popescu doar consilierul lui Emil Boc (Gardianul)
Incepe batalia politica pentru Primaria Clujului (Gardianul)

Liviu Dragnea, baron peste două judeţe (EvZ)

Un nou trend este pe cale să se lanseze în PSD: baronul cu două moşii. Liviu Dragnea, stăpân absolut de ani buni în Teleorman, caută să se extindă şi în Giurgiu. Şeful filialei locale îl acuză că este interesat de locurile de parlamentari.

Mircea Geoană a primit ieri, de ziua sa, un cadou special de la colegii de partid: un nou scandal intern. Mai precis, este vorba de o dispută izbucnită între doi preşedinţi de filiale, Niculae Bădălău (Giurgiu) şi Liviu Dragnea (Teleorman).

Primul îl acuză pe celălalt că îl „lucrează“ şi că vrea să pună mâna şi pe conducerea judeţului Giurgiu. Nemul- ţumirile lui Bădălău au izbucnit public ieri, după ce Biroul Permanent al PSD a decis să anuleze alegerile interne din filiala Giurgiu, în urma cărora fusese reconfirmat preşedinte.

Recent, el demisionase asumându-şi scorul de 29% obţinut la locale, dar sâmbătă, după o schemă aplicată şi de filiala Braşov, a organizat alegeri unde a fost reconfirmat în funcţie. Biroul Permanent al PSD a decis însă că la Giurgiu alegerile nu sunt valabile, dar le-a validat pe cele de la Braşov.

citeste articolul

citeste si:
Geoană impune modelul „Ciocu’ mic“ şi la PSD (EvZ)
Emil Boc ia măsuri anticriză în PDL (EvZ)
Tăriceanu vrea să mai stea un an în fruntea PNL (EvZ)

Boc cel Pripit si constitutionalitatea nesimtirii

Cabinetul Boc a gresit atunci cand nu a facut o analiza de ansamblu, asupra anvelopei (cum i se spune acum foarte insistent si destul de impropriu) pensiilor si a celei a salariilor din Romania.

Credem ca de-abia ulterior putea sa ia decizii de genul celei privind eliminarea cumulului pensiilor cu salariile din sectorul public, explicand concret care este economia facuta la buget astfel si pregatind simultan masuri legislative adiacente, pentru ca alte categorii de persoane care nu sunt vizate de politica justa, consideram noi, a Executivului sa nu fie afectate.

Fara sa-si calculeze intai cu prudenta si echilibru miscarile de strategie de austeritate bugetara, Emil Boc si cei care il consiliaza au permis manifestarea unui fenomen pe care noi il numim aici, credem pe buna dreptate, constitutionalitatea nesimtirii.

Cu regularitate de ceasornic, de la inceputului acestui scandal public, de cate ori iesea Emil Boc si dadea exemple de de-alde Geica de la Autoritatea Aeronautica Civila, mass-media cauta cu cerbicie si gasea exemple de oameni care-si merita banii si care erau afectati de deciziile guvernamentale.

Nu suntem in masura sa judecam anchetele jurnalistice. Ar fi fost si culmea ca mass-media sa nu semnalizeze existenta acestor defectiuni functionale majore in intentiile Executivului. Ba, din contra, presa a facut foarte bine ca le-a reliefat.

In schimb, imediat mediul politic antiguvernamental a absorbit aceste descoperiri ale jurnalistilor, le-a asimilat politic si a inceput sa loveasca in intentiile Guvernului. Aceasta este ceea ce numim noi nesimtire constitutionala.

Constitutionala pentru ceea ce s-a petrecut astazi. Asa cum tot presa a scris, patru dintre judecatorii de la Curtea Constitutionala, institutia care a respins astazi ordonanta cu bucluc, cumuleaza pensii si salarii. Nesimtite. In conditiile exemplificate azi de Emil Boc pentru de-alde Geica (pentru a nu mai complica expunerea, nu vom insista).

Normal, ar trebui sa existe cai de atac pentru astfel de situatii de conflict evident de interese, in care cei patru sa nu aiba dreptul sa se pronunte intr-o astfel de speta juridica, in care sunt direct afectati.

Aceasta de asemenea este tot nesimtire constitutionala. Practic, rezultatul legiferarii strambe de 18 ani, dupa alti 44 de ani de legiferare stramba comunista, ar trebui acum reparat de un executiv, prin masuri legislative foarte bine puse la punct, gandite indelung si calibrate in numele unui singur ideal: dreptatea sociala.

In loc, Boc cel Pripit procedeaza cam asa: se suie in tramvaiul 16; merge doua statii, apoi se gandeste mai bine; coboara; urca in 104, merge o statie, se gandeste putin; coboara iar; urca in troleibuzul 92; in drum spre statia Traian, gandindu-se din nou, coboara; se duce la autobuzul 135 si asa mai departe.

In felul acesta, Executivul nu va ajunge nicaieri, in afara de faptul ca va reusi sa haladuie debusolat prin Bucurestiul aglomerat al legislatiei, economiei, finantelor si, fatalmente, politicii romanesti.

Cristian Mihai Chis: Ha! trichi, trichi, trichi! (Ziare.com)

Zice manualul asa: daca pornesti de la informatii primare insuficiente sau cu un bagaj prea mic de adevar, nu poti simula modele, iar prognozele intra cu oistea-n gard.

Numai ca savantii n-au facut studii in laboratoarele din Romania, unde legile matematicii, logicii sau firii au alt sistem de referinta.

… Si, pe cand eram eu in baie si simulam modele, aud o voce cunoscuta. In secunda urmatoare, mi-au navalit in creier stadioane: “Ha! Trichi, trichi, trichi, amas, amas, amas, Oprea, nu uita, joaca la valoarea ta!”.

Ei, sa fie! N-o fi? Nuuu, m-am zbarlit la tipul din oglinda. O fi frac-su? O fi. N-am mai rezistat si m-am repezit la imagini. El era, domnule, Gigi Netoiu, in fruntea sustinatorilor lui Gabriel Oprea. Si zbif pe Vanghelie!

citeste editorialul pe Ziare.com

Armaghedon „Ardelean“: Preşedintele României vrea să rupă PSD (Cotidianul)

Un document anonim care circulă pe mailurile pesediştilor vorbeşte despre intenţia Grupului de la Cluj de a rupe PSD cu ajutorul lui Virgil Ardelean. Finul lui Vanghelie are şi el o teorie asemănătoare.

Băsescu vrea să rupă PSD prin intermediul Grupului de la Cluj – aceasta este concluzia unui „armaghedon“ care circulă de luni pe mailurile membrilor PSD din ţară. Totul ar avea legătură cu numirea surprinzătoare a lui Virgil Ardelean (foto) în fruntea DGIPI de către ministrul Internelor, Gabriel Oprea, fără acordul partidului.

Armaghedonul, care reprezintă în fapt un compendiu de articole din ziare, dezvăluie un aşa-zis plan al şefului statului şi al Grupului de la Cluj din PSD de a scinda formaţiunea social democrată prin intermediul „Vulpii“. Misiunea acesteia ar fi să şantajeze o parte dintre noii parlamentari PSD pentru a-i determina să treacă de partea PDL.

citeste articolul

Dreapta nevrednică sau de ce demisionez din PD-L (Daniel Uncu)

Nu cred ca romanii trebuie doar guvernati! Cred cu tarie ca romanii trebuie, mai intai, respectati! Caci, a guverna fara a respecta pe cei care te-au pus in postura de a accesa privilegiul guvernarii nu face decat sa maimutareasca grotesc actul guvernarii in esenta sa. De aceea, argumentul conforma caruia PDL a trebuit (?) sa accepte compromisul formarii unui guvern de coalitie cu PSD este esentialmente o palma rasunatoare pe obrazul alegatorului de dreapta.

Nu ma voi referi aici la angoasele existentiale ale stangii pesediste si cu atat mai putin la vreo crispare morala (?) a partidului lui Ion Iliescu, in contextual coalitiei guvernamentale cu PDL. In treacat fie spus, PSD – printre enorm de multe alte pacate – nu si-a asumat nici pana acum absolut nimic din atrocitatile mineriadelor si cu atat mai putin din vina iliesciana legata de evenimentele din decembrie ‘89.

Si nici electoratul sau nu da semne ca ar exersa vreo criza moral-istorica in acest sens. De aceea, orice incursiune analitica referitoare la PSD se loveste iremediabil de zidul imoralitatii politice a partidului iliescian, devenind, pe cale de consecinta, o incercare lipsita de sens. Este ca si cum as incerca sa descopar valentele etice si morale ale vietii de filantrop a sefului Cartelului de la Medellin…

citeste articolul

Orb prin gaze

Mai intai de toate, as dori sa-mi transmit simpatia mea pentru felul absolut decerebrat in care reactioneaza Executivul in acest debut de an 2009.

Nimeni nu a vazut pana acum un dinozaur. Unul al carui cap se misca doua ore inainte ca aceasta miscare sa fie imprimata si cozii.

Acum el exista, fiinteaza si se numeste Cabinetul Boc. Acum el este usor de vazut.

O sa trec peste alte pozne ale acestui nou executiv, precum si peste indolenta lui Mircea Geoana, despre care am scris intr-un post anterior. Ma voi referi aici exclusiv la ceea ce trebuia sa facem in chestiunea crizei gazelor dintre Ucraina si Uniunea Sov… scuze, am vrut sa spun Federatia Rusa.

citeste articolul

JURNALUL LU’ BUDELU: Cateva echipe de fotbal dupa care tanjesc

Intotdeauna am trait cu nostalgia marilor echipe de alta data. CAO Oradea, Ripensia si Chinezul Timisoara, Venus si Unirea Tricolor sau Progresul Bucuresti au ramas pentru mine nume emblematice, care inseamna legatura cu un alt gen de fotbal, in care munca de chinez batran, pe care o fac acum fotbalistii, era substituita printr-un talent extraodinar, iar silinta de a face doua takling-uri in trei minute era inlocuita cu foarte multa clarviziune si imaginatie.

Acum insa fiorul ma incearca si visez la alte echipe care ar putea sa se nasca in Romania.

De exemplu, ce-ar fi daca am avea un club ilustru, numit Santierele Navale Brasov? Avand in vedere viteza ametitoare cu care se construieste tronsonul de autostrada Comarnic – Brasov, precum si faptul ca in curand Bucuresti, aria metropolitana, va fi port la Dunare si se va intinde pana la Comarnic, nave de mare tonaj ar putea fi construite de navalisti iscusiti la Brasov si lansate mai apoi, la vale, pe Valea Prahovei, la apa, spre batranul Danubiu milenar. Pleosc! ar ateriza acestea in apele fluviului, direct de pe infrastructura noastra rutiera ultramoderna.

citeste articolul