Politica la romani

Site de informatie si analiza politica

UDMR: Un tupeu fantastic

Scris de budesh pe octombrie 24, 2008

Ultima gaselnita a UDMR este propunerea (aproape) legislativa a liderilor acestei formatiuni politice etnice de a ii obliga pe copiii romanilor din Transilvania sa invete limba maghiara in scoli.

Pentru a-mi explica punctul de vedere trebuie insa mai intai sa povestesc cateva lucruri legate de biografia familiei mele.

Mama s-a nascut in Cluj si a trait in Turda, intr-o familie mixta. Tatal ei, Szatmary, era maghiar.

Mama sa, bunica mea, nascuta Hajdu, pe numele sau Monika, era evreica de limba maghiara. Mama bunicii mele era, la randul ei, evreica, iar tatal ei era maghiar venit din Pesta.

Cand au venit hortystii sa o ia pe strabunica mea, strabunicul meu a inceput sa isi faca bagajele.

Oamenii lui Horty l-au intrebat ce faceti? Cu dumneavoastra nu avem nimic, dar pe sotia dumneavoastra trebuie sa o luam, ca este evreica. Strabunicul meu a raspuns: Femeia aceasta este partenera mea de viata si mi-a crescut bine doi copii, asa ca, chiar daca nu ma lasati sa merg in lagar cu ea, plec sa o caut. A plecat de acasa, si nu s-a mai intors niciodata.

Mama mea s-a crestinat in secret, langa Focsani, inainte sa il ia de sot pe tatal meu, moldovean crestin ortodox din Tecuci. Acelasi preot care a crestinat-o m-a botezat pe mine tot in secret, in niste ani in care ajungeai la Canal pentru asa ceva. Acel preot se numea Balanuta si era tatal Leopoldinei Balanuta. Parintii mei i-au scris in fiecare an, de Craciun si de Sfintele Pasti, cate o felicitare, pana cand a murit. Ii voi pastra o memorie plina de respect toata viata mea.

Deci: 1. nu pot fi acuzat ca sunt antimaghiar; 2. nu pot fi acuzat nici ca sunt promaghiar. 3. sunt roman get-beget, asemeni multora dintre romani, pentru ca un cunoscator al istoriei noastre stie ca romanii sunt rezultatul unei intense metisari, timp de secole si milenii. Vom vedea imediat de ce am scris aceste lucruri. Convingerea mea ferma este ca, in principiu, Bela Marko (asa este corect scris, cu numele de familie in fata, pentru ca asa este la maghiari, asa cum rusii au si ei tipicul lor la nume) are dreptate.

Romanii din Transilvania trebuie sa stie bine limba maghiara, dar si viceversa, maghiarii trebuie sa stapaneasca bine limba romana. Pentru o buna comunicare in interiorul canalelor sociale, asa cum este normal intr-o societate multietnica, precum cea din Transilvania.

Depinde insa in ce cheie privesti lucrurile. De 18 ani, maghiarii au folosit aceeasi tactica extrem de complexa si perfida: dublul limbaj + tehnica pasilor marunti. Convingerea mea este ca defapt extremistii maghiari din Romania, pro alipirea Transilvaniei la Ungaria si “moderatii” din UDMR se inteleg foarte bine si lucreaza, folosind limbaje politice diferite, pentru acelasi scop.

In cultura maghiarului tipic de oriunde din lume, indiferent daca traiesc in Ungaria, Vojvodina sarba, Slovacia, Polonia, Statele Unite, Romania, daca sunt talpa tarii sau demnitari, exista inculcat bine de tot, din copilarie, morbul pan-maghiarismului. Orice maghiar isi doreste, dincolo de felul in care se exprima si unde o face, finalmente, Ungaria Mare. Acesta a ramas visul ungurilor, dupa trauma provocata de Trianon.

Nu conteaza daca fac parte din FIDESZ, Szent Korona, Partidul Socialist sau cine vrem noi, gandesc, finalmente, la fel. Modalitatile de exprimare sunt diferite. Bela Marko dovedeste acum inca odata acest lucru.

Reprezentantii UDMR au fost prezenti la un schimb de experienta pe viu, la declararea independentei Kosovei. Ce cautau acolo ei? S-au dus sa bea o cafea in centrul Pristinei?

Nu, asa cum chiar ei au declarat, au avut un schimb de experienta cu reprezentantii partidului lui Hashim Taci. Cine este acesta? Fostul lider al gherilei extremiste albaneze UCK, aceea care a reprezentat, la jumatatea anilor ‘90, varful de lance al luptei albanezilor din Kosovo contra sarbilor. Logic si moral ar fi fost ca niste democrati, cum se pretind cei din UDMR, sa refuze scurt, din principiu, orice discutii cu acest criminal.

Singura explicatie a faptului ca acest lucru nu s-a intamplat este exact interesul national profund, de perspectiva, al acestor politieni, care transcende convingerile lor democratice, de oameni civilizati. Cheia in care, cred eu, trebuie privita dorinta UDMR ca romanii din Transilvania sa stie bine in viitor ungureste este alta decat aceea in care incearca sa ne pacaleasca ei ca trebuie sa intelegem lucrurile.

Astfel de lucruri trebuie privite de noi, in Romania, cu ponderatie, fermitate, seriozitate si echilibru. Faptul ca niste clovni ca Vadim sau Funar se straduiesc parca de 19 ani sa demanteleze acest gen de discurs pe un subiect foarte delicat e unul dintre punctele noastre slabe.

Tendinte autonomiste maghiare se vor manifesta in continuare in toate statele din jurul Ungariei, iar ele vor deveni tot mai puternice. Singura reactie este cea pe care au avut-o intotdeauna regii Romaniei, cei mult-huliti de Vadim, de exemplu (poate si din acest motiv): Romania este stat national unitar. Punct. Eu cred ca aceasta este cheia problemei.

Motivul pentru care scriu aceste randuri este ca traim in continuare intr-o eroare care ne poate fi fatala: democratizarea nu aduce cu sine disparitia tendintelor autonomiste, ba din contra. Europa este un mozaic etnic. Democratiile liberale de tip occidental nu au reusit deloc sa gaseasca o solutie care sa rezolve aceasta problema.

Bascii in Spania isi cer autonomia, Nordul Italiei e alta lume si isi cere autonomia tot mai raspicat, flamanzii si valonii belgieni sunt ca soarecele si pisica, iar maximul pericol vine exact din Europa Centrala si de Est, un mozaic etnic exploziv, care nu s-a calmat deloc si in care contradictiile se acutizeaza. Odata cu democratizarea.

Trebuie sa avem mare grija cu viitorul nostru, uitandu-ne in trecut si invatand din el. Cu mult calm si luciditate. Si cu foarte multa iubire de oameni si intelegere pentru slabiciunile si greselile lor.

7 Răspunsuri sa “UDMR: Un tupeu fantastic”

  1. [...] Ultima gaselnita a UDMR este propunerea (aproape) legislativa a liderilor acestei formatiuni politice etnice de a ii obliga pe copiii romanilor din Transilvania sa invete limba maghiara in scoli. citeste mai mult aici [...]

  2. Maria spus

    Citesc deja pentru a treia oara acest articol ce deschide intrebari si analizeaza transant problemele actuale. E impresionanta partea biografica, cu rememorarea Holocaustului si trimiterea la Gulagul romanesc… As dori sa scriu ceva legat de fondul ideilor din partea a doua. Despre arhitectura Europei unite, privita ca un construct ideologic, ce ignora oarecum reprezentarile imaginare ale diferitelor identitati etnice sau ceea ce foarte bine numiti ,,visul…”, al maghiarilor, bascilor, valonilor sau flamanzilor. In Europa Centrala este visul nostalgic al dualismului, accentuat parca mai mult acum decat in perioada imediat urmatoare prabusirii conglomeratului multinational. Studii foarte interesante, intr-o astfel de abordare a imaginarului etnic, cu serioase implicatii asupra realitatii actuale, au fost publicate in nr. 10 al Caietelor Echinox, din 2006, sub coordonarea membrilor grupului Phantasma de la Universitatea Babes- Bolyai din Cluj. Am retinut mai ales studiul lui Jean-Jacques Wunenburger, ,,Le mythe de l’Europe, l’Europe des mythes”, mai ales argumentul si prima parte, in care se arata ca Europa dezvaluie ,,un imaginar hibrid”, dincolo de nume, harti, embleme. Sau asa cum spunea Andrei Oisteanu, tot in acel numar al Caietelor, fiecare grup etnic are o ,,auto-imagine”, diferita de a celorlalte etnii, cu care coabiteaza, despre sine.
    Realitatile confirma ca Transilvania este un tinut baroc din punct de vedere etnic si confesional, ca orice spatiu ale carui frontiere l-au mutat cand intr-o lume a centrului, cand a marginilor. Orice om de bun-simt trebuie sa admita ca in zonele cu o mare efervescenta multiculturala si etnica este necesara deschiderea catre orizonturile lingvistice ale convietuitorilor, pentru o mai buna comunicare. Dar in momentul cand visul autonomiei se face simtit tot mai acut, iar discursul se radicalizeaza politic, antrenand ambele tabere in iuresul sau, chestiunea trebuie privita, intr-adevar, cu multa luciditate, intelegere si toleranta…

  3. [...] din propuneri ma fac sa zambesc, altele ma fac sa ma incrunt. Nu sunt atat de inversunat ca Budeanu, ci mai aproape de iLL – cu care se pare ca am mai multe lucruri in comun. Si pentru ca ei au [...]

  4. Anonyme spus

    Ref. : [...]Bela Marko (asa este corect scris, cu numele de familie in fata, pentru ca asa este la maghiari [...]
    trebuie sa fac precizarea ca: Bela / Béla (cu diacritice, asa cum ar fi cel mai corect), in general, este un nume de botez, folosit ca nume mic, echivalent cu un “prenume” / “first name”. Intr-adevar, cum ati mentionat dealtfel, in orice text redactat in limba maghiara, numele de familie precede numele mic, cel de botez, adica exista o inversiune fata de topica obisnuita in limba romana sau anglo-saxona, de exemplu. Markó Béla – asa “suna bine”, asa cere uzanta si gramatica limbii maghiare. Pe de alta parte, pentru a evita confuziile, se respecta ordinea obisnuita intr-o alta limba de redactare, ca de ex. Béla Markó, sau topica convenita – in cazul publicatiilor oficiale si de specialitate. Am observat de multe ori cum apare o confuzie dubla :) . “Corect”… este in ambele cazuri, insa, numai daca si cunoastem, adica tinem cont de semnificatia fiecarui termen:

    Numele de familie / Numele: Marko / Markó
    Numele de botez / “Prenumele” : Bela / Béla
    sau:
    Numele de familie/ Numele: Bartok / Bartók
    Numele de botez / “Prenumele”: Bela / Béla

    Eu cred ca orice limba cunoscuta este in primul rand un avantaj personal. Intr-o comunitate multietnica este si o necesitate, dar una care nu poate fi decat benefica. Dealtfel, este singura solutie pentru o comunicare directa. Acesta este motivul pentru care “limba statului trebuie invatata, iar pe cea materna, nu trebuie, nu avem voie s-o uitam” (Mosul Benedek Elek, etnograf si povestitor). Si, sa nu-mi luati in nume de rau, dar cu cat este mai rara, mai putin vorbita pe glob o limba – cum este limba maghiara si, intr-unfel chiar romana, nu? – cu atat are nevoie de mai multa atentie si sprijin pentru a fi pastrata. Sansele scad
    cu cat te indepartezi de o comunitate… In acest sens, as zice ca este un adevarat privilegiu sa ai ocazia de a trai intr-o zona multietnica, unde nu uiti, si inveti aproape fara efort, in mod natural graiul celorlalti. Bineinteles, exista si factorul timp, iar acum alta este mobilitate inspre aceste zone. Cateva ore de studiu de limba si literatura maghiara este o idee foarte buna, mi se pare un lucru mai mult decat normal. Pentru a inteleage nu numai ce mai “palavragesc” vecinii de bloc, de ce rade grupul de tinerii pe banca ‘aia’ din parc, ce vorbesc trecatorii pe strada, ci si cultura lor, felul lor de a gandi, a se exprima, a comunica. Nu cred ca e necesar sa mai spun : este foarte diferit. Da, categoric ar fi un studiu util pentru orice om si orice comunitate.

  5. Anonyme spus

    Imi pare rau ca trebuie sa va spun direct, dar nu unele propuneri doar “(aproape) legislative “… de fapt, tocmai aceste titluri (putin zis) nediplomatice, ca: “UDMR: Un tupeu fantastic”, sau alta: “Absurditatea UDMR”… , exact aceste formulari bombastice arunca imaginatia spre utopie si orice articol in derizoriu . Ce mai conteaza toleranta, vehementa, descendenta si … (cum o mai fi:) argumentatia autorilor, cand retina si mintea cititorilor asociaza si retine numai titlul cu UDMR (adica, iar UDMR ?! iar tupeu? iar pretentiii …?). Nu ar fi fost mai ‘elegant’ (jurnalistic vorbind:) un titlu – numai titlu, fie si : ” UDMR: Propuneri (aproape) legislative” ? Nu va intereseaza, nu va dati seama ca voi si noi, generatiile care vind si cumpara titluri, vom ‘crapa’ (nejurnalistic vorbind) in cateva zeci de ani fara a lasa in urma o mentalitate schimbata ? Daca nici macar un simplu titlu nu poate fi inca scris normal, atunci cum se doreste normalitate in jur … sau, cel putin asumati-va crezul concluzionat in capul paginii. Spuneti clar si raspicat, cum ca nu aveti nici o farama de incredere in altii, nici in comunicare adevarata la nivelul oamenilor obisnuiti, in (aproape) nimic. Evident ca, nimeni nu ar face asa ceva. Eu inteleg ca nu e prea confortabil scrisul presat din toate unghiurile (europene, locale, fratzesti, personale, de piata), dar astfel nu se va rezolva nimic. Chiar nimic.

  6. bogdanic spus

    @ ante-comentator anonim: Multumesc pentru lectia de jurnalism. Poate ar fi trebuit sa numesc postul: “Absurditatea unor propuneri (aproape) legislative”. Pentru ca despre asta este vorba in ceea ce am scris. Recunosc cu umilinta ca nu sunt jurnalist, nu am pretentia de a fi asa ceva si – mai mult – aproape nimeni nu-mi citeste blogul. Il tin doar pentru cativa (pot fi numarati usor) si pentru mine. Nu incerc sa rezolv nimic prin el si doar fac niste constatari pe care le consider oportune si care sunt supuse subiectivismului. Mai mult, aceste constatari si pareri emise sunt influentate si de o stare de spirit a momentului.
    Spun clar si raspicat, insa, ca nu am incredere in cei pe care ii percep falsi si care incearca sa isi ascunda lipsa de toleranta prin apeluri la toleranta. Si mai spun la fel de clar si raspicat ca nu-mi plac oamenii care nu-si asuma o identitate. Poate ea sa fie John Doe sau Li Chang.

  7. Anonyme spus

    @ bogdanic, va salut si multumesc pentru raspuns.
    Am lasat un post pe « Bogdanic’s Notes & Opinions.
    Primul si ultimul – nu va ingrijorati prea tare.

    Numai bine,
    Anonyme

    obs. identitate asumata : ‘Poate ea sa fie John Doe sau Li Chang.’ – Numai Anonyme, nu.

Lasă un Răspuns

XHTML: Poţi folosi aceste etichete: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>